Grădinile coreene

Grădinile coreene simulează mediul înconjurător prin dealuri, văi şi câmpii. De regulă, sunt reproduse la scală mică, dar reprezintă armonia perfectă între om şi natură. Ideea principală este de a armoniza structurile cu natura, deranjând cât mai puţin mediul, deoarece, în concepţia coreeană, natura este deja perfectă şi este o entitate absolută care regenerează şi susţine viaţa.
În vechea tradiţie de construit grădini, adăugând elementele făcute de om în locurile cele mai pure reprezinta o violare şi, deci, ceva care trebuie tratat cu grijă şi atenţie. Ideea esenţială este ca totul să pară mai natural ca natura însăşi. În cele mai multe cazuri, ceea ce la început pare a fi mâna naturii, de fapt, se dovedeşte a fi rezultatul unui efort uman. Grădinile coreene sunt caracterizate de o supunere în faţa naturii în încercarea de a obţine frumuseţe şi funcţionalitate. 

 
Coreea prezintă o istorie lungă în ceea ce priveşte construirea grădinilor. Cele mai vechi însemnări datează din perioada Celor Trei Regate (57 i.H.), când arhitectura cunoaşte o dezvoltare notabilă. O importantă carte istorică a naţiunii coreene, Samguk Sagi, aduce numeroase dovezi ale existenţei grădinilor palatelor imperiale. 
 
Cea mai veche însemnare a unei grădini în cartea Samguk Sagi este atribuită dinastiei Koguryeo (37 i.H.). Se zice că în al şaselea an al domniei regelui Tongmyong, fondatorul Koguryo, păuni misterioşi roiau în curtea palatului regal. În al doilea an al domniei regelui Changsu, aceeaşi sursă declară că păsările se îngrămădeau în palatal imperial, ceea ce indică că palatul avea o grădină care le atrăgea.
 
În Samguk Sagi se spune că Baekje (18 i. H.) avea grădini cu standarde estetice ridicate,  şi că în timpul domniei regelui Mu, un iaz a fost contruit în sudul palatului imperial, având sursa de apă la o distanţă de 8 km. Salcii au fost plantate în jurul iazului, care avea în centru o insulă în miniatură numită după un faimos munte din China unde se spunea că trăiesc Taoiştii. Rămăşiţe ale iazului se găsesc astăzi în Buyeo, vechea capitală a Baekjeului. Se numeşte Kungnamji sau Iazul din Sudul Palatului. 
 
O alta însemnare spune că în 655, regele Uija a renovat complet palatal prinţului moştenitor şi a construit în sudul palatului un pavilion numit Manghaejong sau Pavilionul care Priveşte Marea. Marea se presupune a fi Iazul Kungnamji înconjurat de sălcii, localizat în sudul palatului principal. 
În Shilla (57 i. H), monarhul fondator Pak Hyokkose a construit un palat în capitala oraşului Kumsong, Kyongju de astăzi, în 32 I. H. În timpul domniei lui Ch’omhae Isagum, un dragon a apărut din iazul ce se afla la estul palatului imperial şi sălciile ce se aflau în sudul capitalei s-au ridicat singure. 
 
Cea mai bine prezervată gradină dintre toate este Anapchi în Kyongju, al cărui iaz a fost golit de curând pentru excavare şi restaurare. Construit ca parte a palatului prinţului moştenitor în timpul domniei regelui Munmu, iazul artificial avea 5 clădiri construite de-a lungul malului, întinzându-se pe 1330 de metri, de unde se putea vedea tot iazul. Dintre cele 5, doar 3 sunt restaurate. 
 
Anapchi are maluri ondulate în partea Nordică şi estică, în timp ce partea din sud este perfect dreaptă, iar cea din vest având formă unghiulară. În mijlocul iazului se află 3 insule mici care duc cu gândul la sanctuarul Taoist. 
Într-o însemnare din 674, cartea Istoriei Celor Trei Regate (Samguk Sagi) spune că iazul a fost făcut cu insule mari, unde flori, păsări rare şi animale ciudate erau crescute în palat. Se crede că plante precum orhidea, lotusul, bujorul şi azalea şi păsări şi animale precum lebede, păuni, căprioare erau ţinute în palat. Pe ţărm şi în jurul insulelor sunt simulate plaje făcute din roci. 
Când Anapchi a fost golit şi excavat în 1975, ce datează din perioada Shilla Unita, au fost descoperite un cadru de lemn, care se crede că a fost folosit pentru a creşte lotuşi într-o anumită zonă a iazului, şi nu numai. Întregul fund al iazului a fost acoperit cu pietricele pentru a menţine apa limpede. Per total, Anapchi şi grădina ce-l inconjoară a fost create la scala microscopică pentru a simboliza zânele Taoiste. Întreaga zonă fusese astfel creată încât să dea senzaţia unui peisaj de tablou. 
 
O altă importantă grădină aflată în Kyongju, este cea din sudul văii Namsan. În locul unde se află Pavilionul Posokchong, construit în secolul VIII, se afla un canal de apa în care pluteau cupele de vin în timpul festinelor regale. Canalul definea o zonă de forma unei pisici de mare. Grădina se presupune a fi fost una frumoasă, cu crânguri dese de bambus, pârâuri frumoase şi păduri dese de pini.
 
În perioada Koryeo, Uijong a pus să fie construite pavilioane într-o vilă regală în 1157 ca parte a unui proiect de a construi un loc magic. A cerut ca unul din pavilioane să aibă acoperişul construit din cele mai bine ţigle, lucru care a fost criticat de oficiali. 
Arta construirii grădinilor în perioada Joseon este cel mai bine exemplificată prin Grădina Secretă a Palatului Changdokkung din Seul. Ocupând 300.000 de metri pătraţi din 405.636 de metri pătraţi, grădina cuprinde pavilioane, iazuri de lotus, roci deosebit sculptate, poduri de piatră, scări şi pârâuri răsfirate printr-o pădure deasă, toate elemente esenţiale ale unei grădini coreene tipice. 
 
Gădina Amisan din spatele Kyotaejon, pe vremuri dormitorul regal al palatului Kyongbokkung reprezintă un alt exemplu. Are 4 coşuri din cărămidă decorate cu modele frumoase, suporturi pentru apă din piatră şi roci aşezate în jurul păturilor de flori. 
 
Aproape de grădina Amisan în zona Nordică a palatului, un pavilion hexagonal de 2 etaje numit Hyang-wonjong se afla în mijlocul unui iaz de lotuşi. Un pod de lemn traversează iazul către pavilion. 
În Tamyang aflat în Jeollanam-do în sud-vestul Coreei, o grădina împădurită ce aparţinea unui nobil numit Sowaewon în secolul XVI, reprezintă un exemplu bun al grădinilor Joseon care combina idealismul confucianist cu naturalismul Taoist. Având o lungă, arcuită intrare de crânguri dese de bambus, grădina are un pârâu ce coboară pe o vale pietruită pe lângă pavilioane, un iaz de lotuşi şi o moară de apă. Este ornată cu o varietate de copaci printre care pruni, pini, arţari, gingko, orhidee, crizanteme şi lotuşi, toate plante preferate în Coreea Antincă datorită frumuseţii şi simbolurilor lor. Atmosfera idilică a acestui loc a inspirat mulţi scriitori şi poeţi. 
 
În Kangnung , în provincia Kangwon-do, lângă coasta de est, Son-gyojang menţine mare parte din frumuseţea stilului Joseon, cu grădini ce caracterizează clasa de sus a secolului XIX. Conacul este alcătuit din segmentul exterior unde locuiesc bărbaţii familiei, din segmentul interior unde locuiesc femeile şi copiii familiei şi segmentul servitorilor, fiecare segment fiind înconjurat de ziduri joase de piatră. Lângă intrare este un iaz cu flori de lotus, cu un foişor pe mal şi o insulă-munte în miniatură situată în centru, într-un stil asemănător cu iazul cu flori de lotus din Grădina Secretă din Seul.
 
Grădinile imperiale
 
  • Istorie

Grădinile coreene şi-au făcut prima dată apariţia acum 2.000 de ani, în ultimul timp fiind găsite documente ce datează din timpul dinastiilor Goryeo (918-1392) şi Joseon (1392-1910), acestea conţinând înregistrări cu privire la grădinile coreene tradiţionale. 
În timpurile preistorice, coreenii venerau natura, soarele, stelele, apa, rocile, pietrele şi copacii. Ei credeau că rocile, în mod special, aveau mai multă putere decât apa sau alte elemente din natură. De asemenea, se credea că pietrele au dat naştere bunei voinţe a zeilor. Prin urmare, aranjamentele de roci erau considerate unul dintre elementele esenţiale dintr-o gradină tradiţională. Coreenii şi-au redescoperit recent tradiţia lor în aranjamentul rocilor ce exprimă conceptul antic taoist. „Susok”, denumire folosită pentru aranjamentul rocilor, poate fi descris în funcţie de etapele sale de dezvoltare. Chiar şi în perioada agricolă primitivă, pietrele aveau un rol important în decorarea grădinilor. Apoi au fost construite aranjamentele cu roci sub formă de sanctuare sau altare pentru ritualurile şamaniste.
În timpul celor Trei Regate ( 57 I.H – 668 D.H) grădinile palatelor erau ridicate pe o scară mare din roci.
Încă de la începuturile dinastiei Goryeo, când budismul a fost stabilit ca religie, grădinile templelor au evoluat în stilul “Hwangye” (grădina din roci terasată), reprezentând fiul budismului (Zen). În mijlocul perioadei Goryeo şi-a făcut apariţia un nou stil care a devenit la scurt timp foarte popular, numit “Imchon” ce includea un pavilion şi un iaz din piatră înconjurate de o pădure. Însă în timpul dinastiei Joseon, stilul “Hwangye” şi-a recâştigat popularitatea şi a devenit foarte comun în curţiile oamenilor, doar conacurile rămânând în stilul “Imchon”.

Grădina tradiţională poate fi apreciată din mai multe moduri, trebuie doar “să săpăm“  dincolo de “faţada” acesteia şi să învăţăm să recunoaştem anumite simboluri comune, ce ne-ar putea face vizita într-o asemenea grădină mai plăcută şi mai memorabiliă. Aceste simboluri provin din budism, confucianism, , taoism, şamanism şi animism, fiind uneori chiar amestecate împreună. Deşi fac parte din tradiţii diferite, pentru coreeni nu este neobişnuit ca acestea să se găseasca în cele mai neobişnuite şi mai puţin probabile combinaţii cum ar fi plasarea unor altare închinate vechilor zei ai muntelui şi/sau celor trei nemuritori în grădina unui templu budist ori bazine taoiste în curţiile scolilor confucianiste. Creând astfel legătura dintre religie, filosofie şi simbolismul ce stau la baza gândirii coreene.

 

  • Rocile

Numărul şi dispunerea rocilor în grădina coreeană este foarte importantă din punctul de vedere al tradiţiei filosofice. Frecvent, rocile apar câte două, trei, nouă sau douăsprezece, dar ocazional există şi aranjamente extravagante de până la 60 de roci. Dacă optaţi pentru dispunerea a doar trei roci, acestea vor simboliza cei trei zei ai muntelui din mitul coreean, Dangun(2). Însă, dacă le observaţi pe un câmp sau un iaz, acestea ar putea însemna cei trei munţi sacri căutaţi de împăraţii chinezi ca fiind sursa unor ciuperci ce oferă nemurire. Alternativ, ele pot fi văzute ca simbol al reprezentării doctrine a trei elemente: cerul, pământul şi omul. Aranjate ca doi montanţi şi plafonarea lor cu cea de-a treia piatră, semnifică yin şi yang, cele verticale fiind yang şi platforma orizontală yin, întreg aranjamentul simbolizând unirea cosmosului. Nu este o coincidenţă faptul că asemenea aranjamente oglindesc vechiul monument funerar megalictic(3) aflat la intrarea în cimitirele neolitice din întreaga Coree.


Un dolmen în insula Kongwha


Aranjamentele de douăsprezece pietre au conotaţii robuste. Apar deseori în grădinile imperiale lângă butoaie de vin şi situri pentru petrecere, ele simbolizând muntele Wu, care are douăsprezece vârfuri şi care a fost lăcaşul femeilor nemuritoare. Legenda spune ca regele Xiang de Chu al Chinei a vizitat muntele Wu şi a rămas să petreacă noaptea pe munte, însă, în timpul nopţii, acesta a visat că s-a iubit cu una dintre femeile nemuritoare de pe munte, spre dimineata aceasta i-ar fi spus că trăieşte pe una dintre culmile răsărite ale muntelui pe care ea îl învăluia în nori în fiecare dimineaţă şi chema ploaia în fiecare seară. Aceasta întâmplare a dus la crearea unui altar cu orintarea spre norii dimineţii de pe muntele Wu, de asemenea este o sursă de inspiraţie în literatura chineză. 


Muntele Wu


Iazurile
Puţine grădini coreene sunt considerate complete fără cel puţin un iaz. În plus, faţă de contribuţiile estetice evidente pe care le aduc ansamblului grădinii, aceste iazuri sunt profund simbolice. Datorită principiului complementarităţii universului (creativ – receptiv, miscare – stagnare şi activ – pasiv) s-a creat ideea taoistă cum că iazurile pătrate ce conţin o insulă rotundă reprezintă pământul pătrat şi cerul rotund. Confucianiştii au privit şi ei pământul pătrat şi universul rotund, astfel că iazurile pătrate cu o insulă rotundă poate semnifica grădina unui şcolar neo-confucianist sau chiar prezenţa unei academii confucianiste. Iazul Buyogii din grădina palatului Changdeokgung din Seul este un bun exemplu de acest tip, fiind situată în imediata apropriere a clădirii în care aveau loc examenele confucianiste pentru serviciile publice din timpul dinastiei Joseon.



Iazul Buyogii


Se spune că iazurile ce conţin trei insule reprezintă cele trei insule ale paradisului dintr-o legendă chineză dar şi lăcaşul din munte al celor trei nemuritori coreeni, semnificând astfel ‘‘îndreptarea’’ omului spre nemurire. 
În schimb, iazurile din grădinile templelor sunt destintate pentru a inspira contemplare şi pentru a marca graniţa dintre sacru şi profan.

  • Plantele


Plantele şi copacii din grădina coreeană pot avea, de asemenea, un rol simbolic. Despre genul Pinus (pini) se spune că simbolizează atât persistenţa sau loialitatea cât şi dreptatea în faţa calomiilor, deoarece rămân verzi şi nu îşi scutură frunzele pe timpul iernii. Pinul solitar, aflat pe insula unui iaz indică influenţele confucianiste. Pinii pot, de asemenea, reprezenta nemurirea pentru că au o durată de viata lungă. Grupurile de câte trei, cel mai frecvent din crepdeşin, mirt sau arţar se identifică cu spiritele munţilor, de asemenea semnificând nemurirea.


Lotusul în grădina coreeană


Lotusul este considerat o floare budistă, simbolizând puritatea spirituală, crescând deasupra noroiului profan şi rădăcinilor sale. În grădinile suficient de mari pentru a avea două bazine cu apă, este frecvent cultivat lotusul alb într-un bazin iar în celalalt lotusul roz.
Arborii de Ginkgo biloba se pot găsi în şcolile şi altarele tradiţionale confucianiste din toată Coreea, unde la intrare se pot găsi perechi de ginkgo ce încadrează poarta şi sunt asociaţi cu întelepciunea. Mormântul lui Confucius fiind înconjurat de ginkgo pentru mult timp, aceştia au ajungând un simbol al confucianismului. 


Ginkgo biloba

 

  • Grădina Huwon – Palatul Changdeokgung


Cea mai faimoasă şi cea mai veche grădină coreeană o putem găsi în incinta palatului Changdeokgung, în Jongnogu- Seoul, Coreea. Palatul este unul dintre cele cinci mari palate construite de regii Joseon, cunoscut, de asemenea, ca Palatul de Est. În spatele acestuia se afla întinsă pe 32 de hectare, Huwon (grădina din dos) care a fost construită pentru familia regală şi femeile din palat. Grădina include un iaz cu lotus, pavilioane, peluze (pajişte gazonată), flori şi copaci, împrejurimiile fiind potrivite palatului. Există peste 26.000 de exemplare de la o sută de specii diferite de copaci ce au acum peste 300 de ani. 


Palatul Changdeokgung

Grădina era un spaţiu extrem de privat pentru rege şi era numit „ Geumwon” (grădina interzisă) pentru că nici mai marii oficiali nu îndrăzneau să intre în grădina fără permisiunea regelui.
De-a lungul timpului, grădina a primit multe denumiri, de la „Naewon” (grădina interioară) până la denumirea folosită în ziua de azi „Biwon” (grădina secretă).



Grădina Huwon


O varietate de evenimente găzduite de rege au avut loc în Huwon. În perioada timpurie a dinastiei Joseon, patrulele militate şi însuşi regele se întâlneau în această grădină pentru ca cel din urmă să le spună comenzile. De asemenea, era un loc ideal pentru concursurile de tir, jocuri, sărbători şi alte evenimente. 
În zona Ongnyucheon se află un canal de apă în formă de ‘‘U’’ cu o mică cascadă şi o poezie inscripţionată pe un bolovan deasupra ei. Canalul a fost înfiinţat în 1636 şi pe acesta se serveau căni de vin ce pluteau pe apă. Zona mai cuprinde, de asemenea, 5 pavilioane reduse ca mărime.
 

  • Reşedinţa prezidenţială


Cheongwadae sau Casa Albastră este reşedinţa prezidenţială a conducătorului republicii coreene. Literal, denumirea se traduce ca “pavilionul de ţiglă albastră”. Casa este un complex de clădiri, în mare parte construite în stilul arhitectural tradiţional coreean, având doar unele elemente moderne. 



Cheongwadae (Casa Albastră)


Odata pătrunşi în încăpere, veţi observa cu uşurinţă grădina prezindeţială, “Nokjiwon” în care fiecare preşedinte a plantat la rândul său un copac. În mijlocul grădinii se află amplasat un pin maiestuos, vechi de peste 300 de ani ce îţi dă impresia că acea grădină este o coroană, iar pomul cristalul decorativ din vârf. În partea din spate a grădinii se află amplasată  “Sangchunjae”, o casă utilizată primăvara pentru a primii oaspeţii. Se spune că pe timpul nopţii, presedintele şi soţia sa obisnuiesc să se plimbe prin această grădină.



Grădina Nokjiwon


Balta regală Anapji

Anapji, în traducere literală, înseamnă “lacul gâştei şi al raţei”, a fost construit în anul 674 în timpul domniei lui Munmu, cel de-al treizecilea rege al Sillei. Tatăl său, regele Muyeol, a unificat peninsula coreeană în 668 după ce a învins Baekje şi Goguryeo, căzute în 660, respectiv 668.

În timpul domniei lui Munmu, Anapji servea ca atracţie turistică, având plante şi animale rare. Pentru a impresiona trimişii Chinei din timpul dinastiei Tang, Munmu a ordonat ca pe o terasă în jurul baltei să fie amplasată o copie miniaturală a faimosului munte Wushan din China, unde trimişii se puteau relaxa într-o atmosferă inspirată de peisajul ţării natale.

Un canal de alimentare

Plăcută şi relaxantă, Anapji a servit de multe ori ca centru de întâlnire diplomatic al Sillei. Pavilionul Imhaejeon cu o capacitate de peste o mie de oameni, a fost, probabi,l locul în care Silla şi Goguryeo au fost cucerite.
Toate pavilioanele existente odată au dispărut de-a lungul timpului, dar pietrele ce constituiau fundaţia sunt încă vizibile pe malul lacului. Ca parte a văii de studiu arheologic din Gyeongju, guvernul coreean a drenat temporar lacul în 1972, dezvăluind mii de artefacte ale Sillei care probabil au căzut în lac sau au fost aruncate intenţionat. Multe dintre acestea au fost restaurate şi mutate în Muzeul de Arta din Gyeongju.
Puţine din bogăţiile zonei se mai găsesc astăzi în Anapji, aceasta având o puţină vegetaţie şi nimic din arhitectura originală.

_____________________________________________________________________________________
(1) Stilul Peisager - Se caracterizează prin libertatea liniilor, vegetaţia, în aparenţă sălbatică, ce dau impresia de natural. Se foloseşte din plin de relieful accidentat (văi, coline) pentru a reda bogăţia culorilor blânde şi odinhnitoare a naturii. Alei întortocheate, masive de arbori şi arbuşti, roci dispuse pe terenuri cu relief variat creează un efect surprinzător. Este inspirat din pictura romantică, în care peisajul este un mijloc de exprimare artistică.

(2) Mitul Dangun - Se spune că a fost odată un prinţ al cerurilor, Hwangung, ce şi-a rugat tatăl, regele cerurilor, Hwanin, să îi încredinţeze peninsula coreeană pentru a o guverna. Odată cu împlinirea dorinţei, prinţul a aterizat pe pământ lângă un santal unde a întâlnit o ursoaică şi un tigru ce îşi doreau nespus de mult să devină oameni. Prinţul le-a dat un pachet de pelin şi douăzeci de bulbi de usturoi şi le-a spus că dacă mănâncă doar asta şi vor sta în peşteră pentru o sută de zile, vor deveni oameni. Însă tigru nu a putut să suporte foametea şi plictiseala aşa că a fugit, rămânând doar ursoaica în peşteră, care, după douăzeci şi unu de zile, s-a tranformat într-o femeie frumoasă. Cuprinsă de fericire, femeia s-a întors la santal şi s-a rugat să aibe un copil. Aceasta a devenit regină şi a dat naştere regelui Dangun Wanggeom, cunoscut ca primul rege uman al Coreei. Atunci când Dangun a mutat capitala pe muntele Asadal ( muntele Guwol din provincia Huanghae unde s-au înfiinţat altarul Samsong (Celor Trei Sfinţi) dedicate regelui cerurilor, prinţului cerurilor şi lui Dangun). 

(3) Dolmen - este un monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată aşezată orizontal pe două sau mai multe pietre verticale, acoperind o cameră sepulcrală.

Articol realizat de Dianahi
editare: Kang Hyeon-jae
Română
Votare: 
0
No votes yet