궁녀 Gungnyeo (prima parte)

            O gungnyeo era o fată sau o femeie care se ocupa de treburile casnice la palatul regal din societatea tradițională coreeană. Această denumire vine, de fapt, de la ”gungjung yeogwan”, care se traduce ca ”femeie-ofițer de la curtea regală”.  Gungnyeo cuprindea sanggung (matroanele palatului) și nain (asistentele matroanelor), ambele grupe deținând ranguri de ofițer, însă gungnyeo era folosit și pentru femeile din clasele de jos, fără ranguri, numite musuri (servitoarele din cea mai joasă clasă), gaksimi, sonnim sau euinyeo (asistentele medicale).

            Scurt istoric

            Deși primele înregistrări despre gungnyeo apar în Goryeosa (”Istoria regatului Goryeo”),  prima dispoziție cu privire la acestea a fost făcute de regele Taejo în 1392. În 1428, Sejong cel Mare a stabilit un sistem de reguli clare pentru gungnyeo, care erau clasificate în naegwan (oficiile interne, preocupate de curtea regală) și gunggwan (funcționari ai palatului)  și cărora le atribuia ranguri, titluri și statuturi sociale bine-definite. Mai târziu, acesta a instituționalizat sistemul cu noi revizii în Gyeongguk Daejeon (”Codul  complet de legi”).

            Termenul de gungnyeo nu era bine-definit în timpul regatului Goryeo, așa că nu se știe care era procesul de selecție și rolul acestora. De fapt, se pare că acest termen era folosit pentru toate femeile ce se aflau în serviciul regelui la curte.  În documentele în care se face referire la Goryeo, statutul social al gungnyeo era cel de om obișnuit sau din clasa de jos, ca fată de sclav, concubine sau cheonmin (”disprețuitele”). În al douăzeci și doilea an de domnie al regelui Uijong, din punctul de vedere al rolurilor, gungnyeo se clasificau  în sanggung (尙宮, cele care se ocupau de palat în general), sangchim (尙寢, cele care se ocupau de dormitoare), sangsik (尙食, cele care se ocupau de tot ce ține de bucătărie) și un alt tip de sangchim 尙針, care se ocupau de croitorie. De asemenea, și femeile care cântau, denumite yeoak, făceau parte din categoria gungnyeo.

            În timpul dinastiei Joseon, viața de la curte era centrată pe rege, așa că era nevoie de multe gungnyeo. Acestea erau repartizate fie la Daejeon (大殿, Marea Sală), fie la Naejeon (內殿, sala regală privată), fie la Daebijeon (camerele reginei matroane), fie la Sejajeon (camerele prințului moștenitor).

            Metodele de selecție și educația

            Selecția de fete gungnyeo avea loc o dată la 10 ani, dar desigur existau și excepții, metoda de selecție fiind diferită de la o perioadă la alta, așa că procesul nu a fost sistematizat. De regulă, fetele care urmau a fi gungnyeo erau alese mai mult dintre sclavii guvernamentali decât dintre fiicele de sangmin (oameni de rând). Totuși,  oamenii din jurul regelui vreau să aleagă gungnyeo dintre oamenii de rând, ceea ce a dus în timpul domniei regelui Gyeongjong la interzicerea ocupării postului de gungnyeo de către sclave. Însă, conform Sokdaejeon, câteva fete sclave din fiecare oficiu guvernamental au fost alese pentru a deveni gungnyeo începând cu domnia regelui Yeongjo.

            În timp ce restricția asupra statutului social era aplicată doar pentru gungyeo ”de rând”, selecția pentru poziții importante, care se ocupau îndeaproape de rege și de regină, cum ar fi jimil nain, era diferită. Standardele pentru alegerea și numirea unei persoane ca jimil nain erau așa de ridicate încât cele care ocupau poziția de sanggung mergeau ele însăși în afara palatului pentru a recruta candidatele pefecte prin conexiuni personale, multe dintre ele recomandându-și rudele pentru această poziție. Gungnyeo care erau numite ca jimil, chimbang (cele de la departamentul de cusut) și subang (cele de la departamentul de brodat) veneau din clasa jungin (”clasa de mijloc”). Gungyeo ”de rând” intrau în palat pentru a fi pregătite la 12-13 ani, jimil nain la 4-8 ani, iar gungnyeo din clasa de mijloc începeau să servească la curte de la 6-13 ani.

            Fetele recrutate primeau educație specială pentru a deveni gungnyeo, cum ar fi cursuri de limbaj al Curții, regulile de comportament și conduită la palatul regal și lecții de învățat gungche, scrierea folosită la palat. Câteva gungnyeo au lăsat  lucrări scrise în gungche cum ar fi Gyechuk ilgi ( Jurnalul anului Gyechuk, 1613) și Inhyeon wanghujeon (인현왕후전, 仁顯王后傳, Povestea reginei Inhyeon) ambele fiind un exemplu excelent pentru ”literatura de la palat”.

 

Tipuri de gungnyeo

            În sens restrâns

            Gungnyeo se distingeau în 2 categorii, sanggung și nain (nain junioare, cele abia recrutate și nain senioare), pentru că rolul și statutul lor social erau foarte diferite.  Nain junioare se referea la fetele care nu trecuseră încă gwallye și se clasificau în saenggaksi și gaksi. Abia după ce serveau pentru cel puțin 15 ani palatul, nain junioare deveneau nain oficiale/senioare. Acestea purtau dangui de culoarea jadului (o varietate de jeogori; jeogori=partea superioară a hanbok-ului)  și o chima albastră (chima= partea inferioară/fusta de la hanbok), iar în păr purtau un cheopji (ac de păr) a cărui capăt era în formă de broască.

            În sens larg

            Gaksimi este un termen generic colectiv pentru menajerele, bucătăresele și croitoresele care lucrau la reședința privată în zilele libere ale femeilor sanggung. Salariul lor lunar era plătit de către stat, așa că ele se mai numeau și ”bangja”. Femeile care se ocupau de adusul apei, aprinderea focului și alte astfel de treburi se numeau musuri.

            Femeile care se ocupau de reședința concubinelor regelui se numeau sonnim. De obicei, erau înrudite cu familia concubinei, iar salariul lor era inclus în cheltuielile  concubinei. Acestea erau mai bine privite decât de musuri și gaksimi.

            Euinyeo (lit. ”femeile medic”) aveau rolul de a trata gungnyeo când acestea se îmbolnăveau cu ajutorul acupuncturii. De asemenea, când consoartele regale nășteau, ele aveau rolul de moașe. Totuși, când la curte avea loc un banchet, acestea îndeplineau rolul de kisaeng (animatoare), costumația lor fiind alcătuită din wonsam (un fel de îmbrăcăminte ceremonială), hwagwan (un fel de coroniță tradițională mai elaborată) și hansam. De asemenea, mai purtau și numele de yakbang kisaeng, yakbang fiind o altă denumire pentru Naeuiwon, clinica regală.

            Sistemul uinyeo a fost introdus în timpul regelui Taejong (1400-1418), principala cauză fiind concubinele și consoartele bolnave care preferau să moară decât să fie consultate de doctori bărbați din cauza naeoebeop (segregarea sexelor) bazată pe regulile confucianiste. Tinerele sclave ce aparținuseră oficiilor guvernamentale erau instruite pentru a verifica pulsul dar și în tehnicile acupuncturii. Acest sistem a durat până la sfârșitul dinastiei Joseon, numărul femeilor uinyeo fiind de 480 în timpul domniei lui Gojong.

Partea a doua

sursa: wikipedia.org

traducere: 강현재

Română
Votare: 
0
No votes yet