Personalități istorice: 광개토대왕 Regele Gwanggaeto cel Mare

            Regele Gwanggaeto cel Mare (374-413, domnie 391-413) a fost cel de-al 19-lea monarh al Goguryeo, unul dintre cele Trei Regate coreene.  Mai este cunoscut și sub denumirea de Yeongnak Taewang/ Yeongnang cel Mare, Yeongnak venind de la denumirea erei sale. Sub domnia sa, Goguryeo a devenit încă o dată o mare putere a Asiei de Nord-Est, așa cum fusese și în timpul secolului al II-lea. Până la moartea lui Gwanggaeto,  în 413, Goguryeo și-a extins enorm teritoriul. Noul Goguryeo se întidea de la râul Han până la râul Amur, adică cuprindea două treimi din Coreea, Manciuria, părți din Kraina Primorie a Rusiei și Mongolia Interioară.  În plus, în 400, Silla cere protecție împotriva raidurilor Baekjeului, iar ulterior capitala baekjeană este capturată de Goguryeo, Baekje devenind astfel vasal al acestuia. Mulți consideră această unificare vagă sub supremația regatului Goguryeo ca fiind singura unificare în adevăratul sens al cuvântului a celor Trei Regate coreene.

            Însă există puține vestigii ce datează din timpul domnei lui Gwanggaeto, dar și din timpul celor Trei Regate, printre acestea numărându-se doar câteva documente chineze care au supraviețuit până astăzi despre Baekje, Goguryeo și Silla și câteva monumente din piatră cu inscripții despre anumiți domnitori sau evenimente de mare amploare. Unul dintre cele mai impresionante astfel de monumente este Stela lui Gwanggaeto, un bloc de granit înalt de 7 m sculptat în memoria lui Gwanggaeto la comanda fiului său, în 414. Este cea mai mare stelă gravată din lume. Însă, întrucât astăzi  se află pe teritoriul actual al provinciei Jilin din China, stela constituie o sursă de conflicte între coreenii și chinezii de azi.

Pe scurt despre viața sa

            Gwanggaeto s-a născut în 374, tatăl său fiind regele Gogukyang, iar mama sa o consoartă despre care nu se cunoaște nimic. Numele său inițial a fost Go Dam-deok și a fost numit oficial prinț-moștenitor în 386. În 391, odată cu moartea tatălui său, urcă pe tron la vârsta de 17 ani și  se autodesemnează Împăratul Yeongnak (literal „pace eternă”), egal cu suveranii Chinei și regele Baekjeului.  În timpul domniei sale avea să fie numit Împăratul Yeongnak cel Mare. În ciuda semnificației supranumelui luat, la scurt timp pornește la război.

Campaniile milatare

            În 392, după ce a consolidat puterea militară, Gwanggaeto atacă regatul Baekje cu o cavalerie de 50 000 soldați, cucerind numeroase orașe de la frontiera cu acesta, însă nu reusește să pătrundă mai adânc în inima regatului. Drept răspuns, conducătorul baekjean, regele Asin, conduce două contraatacuri împotriva Goguryeo în 393 și 394, însă ambele sunt respinse cu brio. După înfrângerile dezastruoase, Baekje a început să se năruie din punct de vedere politic, iar abilitățile lui Asin ca lider au fost puse la îndoială. În 395, Gwanggaeto lansează un alt atac asupra Baekje și preia controlul asupra unei porțiuni considerabile din Baekje. Tot în 395, atacă și  cucerește Biryu, o națiune mică din centrul Manciuriei, în apropiere de râul Songhua. În anul următor, Gwanggaeto atacă din nou, însă de această dată pe mare, luându-l complet pe nepregătite pe regele Asin. Trupele goguryeoene au ars 58 fortărețe baekjeene, Baekje având parte de o altă înfrângere zdrobitoare. În cele din urmă, Asin capitulează în fața forțelor goguryeoene și chiar îl predă pe fratele său ca ostatic cu condiția de a-și păstra suzeranitatea asupra Baekjeului.

            Însă Baekje a fost doar înfrântă, nu nimicită. În urma unei alianțe cu Japonia și confederația Gaya, atacă Silla, ultimul dintre cele Trei Regate coreene.  Astfel, în 400, Silla este nevoită să apeleze la ajutorul Goguryeo pentru a se apăra împotriva alianței. În decursul aceluiași, regele Gwanggaeto, în fruntea unei armate de 50 000 oameni, răspunde la cererea Sillei și înfrânge trupele japoneze și gayane, făcându-le atât pe Gaya, cât și pe Silla să se supună autorități sale, iar pe niponi să se retragă. Totuși, în 401, pentru a consolida relația de prietenie cu Silla, îi permite lui Silseong, prinț sillan trimis ostatic în Goguryeo încă din 392, viitorul rege al Sillei din 402, să se întoarcă în regatul său.

            Însă Baekje nu era singurul inamic al Goguryeo. În 400, Yanul Târziu, fondat de clanul Murong din triburile Xianbei  pe suprafața actuală a a provinciei Liaoning, a lansat un atac asupra Goguryeo. Gwanggaeto l-a respins rapid, recuperând mare  parte din teritoriul ocupat de Xianbei și izgonind cea mai mare parte din contropitori. Doi ani mai târziu, lansează chiar el un atac asupra Yanului Târziu, care are drept finalitate cucerirea regatului. În același an, înfrânge și triburile Xienpei, capturând câteva fortărețe de frontieră.  În 404 invadează și cucerește întreaga peninsulă Liaodong.

            În 405, forțele Xianbei lansează un alt atac asupra Goguryeo, însă sunt înfrânți. La scurt timp, încearcă o altă invadarea, însă din nou Gwanggaeto reusește să respingă cu succes atacul, iar ulteriror pornește câteva campanii împotriva Xianbei, dar și împotriva triburilor khitane din Mongolia Interioară, campanii ce s-au finalizat cu victorii răsunătoare pentru Goguryeo. În 408 însă, regele trimite o delegație de pace lui Gao Yun, conducătorul de atunci al Yanului Târziu, pentru a negocia o înțelegere înte cele două regate, întrucât Gao Yun era un descendent al familiei regale goguryeoene. Goguryeo își va menține supremația asupra regiunii Liaoning până la prăbușirea sa,  în 668.

            În 410, Gwanggaeto a început o campanie de cucerire a regatului Dongbuyeo. După ce suferă o serie de înfrângeri, Dongbuyeo capitulează în fața lui Gwanggaeto, care cucerise deja 64 fortărețe și mai mult de 1 400 sate ale acestuia. În plus, Gwanggaeto a atacat și câteva triburi Malgal și Ainu, pe care în cele din urmă le-a adus sub dominația Goguryeo-ului.

Moartea timpurie

            În 413, regele Gwanggaeto, având doar 39 ani, moare brusc din cauza unei boli necunoscute. El a adus aproape toată Peninsula Coreeană sub  influența sa și a extins teritoriul Goguryeo-ului în vest până în Mongolia, iar în nord-est până în coastele siberiene ale Pacificului. Goguryeo sub domnia lui Gwanggaeto avea să fie cel mai mare regat construit de un lider coreean. Însă marele Goguryeo al lui Gwanggaeto a supraviețuit doar 50 ani până să decadă din nou în mediocritate.  Gwanggaeto este unul dintre cei doi monarhi din istoria Coreei onorați cu tiltul de „cel mare”, alături regele Sejong cel Mare (1397-1450) al dinastiei Joseon.

Intrarea în mormântul lui Gwanggaeto

Stela lui Gwanggaeto și moștenire

            În 414, regele Jangsu al Goguryeo a ridicat măreața Stelă a lui Gwanggaeto în onoarea tatălui său. Numele postum al tatălui său– 국강상광개토경평안호태왕(Gukgangsanggwanggaetogyeongpyeonganhotaewang) – se traduce literal „Mărețul rege, marele cuceritor, înmormântat în Gukgangsang), însă adeseori se face referire la acesta doar prin numele prescurtat Gwanggaeto („marele cuceritor”). Cele 1800 de caractere chinezești de pe stelă consemnează istoria regatului Goguryeo până în 414, domnia lui Gwanggaeto fiind prezentată în detaliu.

            Goguryeo s-a prăbușit în 668, iar zona unde se află stela a căzut în numeroase mâini, întrucât se afla la granița dintre așezările coreenilor și chinezilor și nomazii stepelor. Pentru multă vreme după anul 1000, regiunea avea să fie în stăpânirea juchenilor și manciurienilor, care nu au dat nicio atenție stelei. Abia la sfârșitul secolului al 19-lea, Japonia, China și Rusia au început să lupte pentru Manciuria, ceea ce a atras atenția asupra sa, înlesnind descoperirea stelei aflate sub un strat gros de plante și murdărie de către un învățat chinez. La scurt timp după traducerea caracterelor, China, Coreea și Japonia au început să se lupte pentru ceea ce cuvintele însemnau penntru istoria fiecăreia.

            China respinge ideea ridicării unui monument coreean pe un teritoriu care azi aparține Chinei și aclamă că Goguryeo ar fi un regat chinez. Japonia e încântată că stela ar părea să susțină legendele sale despre cucerirea de către niponi a Peninsulei Coreene, mai ales aceea a împărătesei Jingu. Coreenii (atât cei din Nord, cât și cei din Sud) se opun cu înverșunare teoriilor emise de China și Japonia. Însă, dată fiind ambiguitatea celor scrise pe stelă dar și a altor izvoare, destul de puține la număr, din acea perioadă, s-ar pputea ca adevărul să nu iasă niciodată la iveală. Lucru sigur e că cotroversele continuă și astăzi și probabil vor continua.

Notă: Regele Gwanggaeto a fost portretizat în dramele Taewang Sasingi (Legenda celor patru zeități ale regelui/ The Legend of the King's Four Gods), difuzată de MBC în 2007, și Gwanggaeto, Marele Cuceritor (Gwanggaeto, The Great Conqueror, difuzată de KBS în 2011.

Surse: asianhistory.about.com,Wikipedia.org, newworldencyclopedia.org

Traducere: 강현재

Română

Categorie:

Votare: 
0
No votes yet