화랑 Hwarang, „cavalerii-floare” ai Sillei

            Hwarang (화랑, 花郎) erau un termen folosit în documente coreene istorice din Antichitate pentru a face referire la liderii unei organizații de tineri specifice Sillei. Deși acest termen era folosit uneori pentru a face la toți membrii organizației , din punct de vedere teoretic desemna bărbați tineri care erau educați să ocupe roluri semnificative în politică, în serviciul civil și serviciul militar. Acești indivizi erau selectați exclusiv din familia regală și dintre aristocrați și își exercitau funcția asupra Rang-do  (랑도, 郎徒) și Hwarang-do (화랑도, 花郎徒) – „camarazii hwarangilor”. Titlul de Rang-do era folosit pentru discipolii și soldații unui hwarang și proveneau din rândul civililor, sufixul „do” utilizat aici având semnificația de grup de oameni, iar Hwarang-do are semnificația de „grup de cavaleri-floare” sau „discipoli ai unui Hwarang”. Se spune că puțini coreeni știau despre hwarangi și istoria lor înainte de eliberarea de sub ocupația japoneză în 1945,  abia după acest moment ei devenind simboluri importante pentru coreeni.

            Deși hwarangii nu făceau parte din armata permanentă a regatului, spiritul lor militar, sentimentul de loialitate față de rege și de națiune și vitejia lor pe câmpul de luptă au contribuit foarte mult la creșterea puterii armatei sillene. Războinicii Hwarang erau atât antrenați în arte marțiale, călărit, trasul cu arcul, mânuirea sabiei, cât și educați în literatură, artă, științe, dansuri și cântece tradiționale. Ei combinau practica spirituală a călugărilor budiști sau taoiști cu abilitățile de luptă ale războinicilor mongoli. Însă pe lângă faptul că erau iscusiți în luptă, aceștia aveau și o înfățișare frumoasă (de unde și denumirea de „cavaleri-floare”, la origini hwarangii fiind cunoscuți pentru modul lor de a folosi machiajul și decorațiuni și accesorii cosmetice. În sursele istorice chinezești este totuși menționată doar frumusețea „cavalerilor floare.” De asemenea, datorită frumuseții lor, hwarangilor li se mai spunea și hyangdo („cei înmiresmați”). Ulterior, numele de Hwarang și derivatele sale colocviale au început să fie folosite pentru afemeiați, șamani sau soți ai femeilor șaman. Termenul a fost utilizat până în secolul al XII-lea, însă cu sensuri derogatorii.

Semnificația denumirii de „Hwarang”

            „Hwarang” se traduce literal prin „cavalerii-floare” sau „tinerii-floare”. „Hwa”  este caracterul hanja pentru „floare” sau pentru „actul de a înflori”, iar „rang” pentru „bărbat”, fiind folosit uneori ca sufix pentru titlurile oficialilor din Silla. În Samguk Yusa, titlul folosit pentru femeile Hwarang diferă față de cel folosit pentru bărbații Hwarang prin schimbarea celui de al doilea caracter. De asemenea, în Samguk Yusa este menționat că liderii Hwarang erau numiți Geukkseon 國仙 și îndeplineau un rol asemănător generalilor din sistemul militar.

Surse tradiționale ce îi descriu pe hwarangi

            Lucrările istorice Samguk Sagi (1145), Samguk Yusa (circa 1285) și Haedong Goseungjeon (1215) furnizează cele mai multe informații despre hwarangi, toate cele trei lucrări citând surse primare care nu au supraviețuit până astăzi, printre care cele mai importante sunt o stelă dedicată lui Nallang* (probabil un Hwarang, dat fiind sufixul „nang”) făurită de școlarul Choi Chiwon, un raport timpuriu al lui Ling Hucheng din Tang despre Silla intitulat Xinluo guoji și Hwarang Segi (화랑세기, 花郞世記, Cronicile hwarangilor) a lui Kim Daemun, compilată la începutul secolului al VIII-lea. La sfârșitul anilor 1980, un pretins manuscris din Hwarang Segi a fost descoperit în Gimhae, Coreea de Sud, însă unii istorici, printre care și Richard Mcbridge, consideră că este un fals.

Scurt istoric

  • Factori favorizanți

            Conform Samguk Yusa și Samguk Sagi, predecesoarele hwarangilor s-ar părea că au fost Wonhwa, o organizație ce era formată din două grupuri femei. În urma uciderii uneia dintre conducătoare de către cealaltă, regele se hotărăște să această organizație. Apoi, Samguk Yusa precizează că regele Sillei, „preocupat de consolidarea țării... a emis din nou un decret și a ales băieți din familiile mari care aveau moravuri bune și i-a numit Hwarang”. Acest lucru sugerează că hwarangii nu erau la origine militari, așa cum nici Wonhwa nu erau soldați. În general, regele Jinheung (540-575/6) este considerat ca fiind cel care a organizat sistemul Hwarang.

            Un alt factor favorizant creării sistemului Hwarang pe lângă desființarea organizației Wonhwa au fost faptul că, în 520, regele Beopheung a instituit reformele în stil chinezesc și a formalizat sistemul „rangul oaselor” , dar și faptul că,  în 527, Silla a adoptat formal budismul ca religie de stat, lucru ce a influențat enorm hwarangii, dat fiind că mare parte din educație o primeau de la călugări budiști, un nume cu rezonanță dintre aceștia fiind călugărul Won Gwang Beop Sa (圓光法士). Won Gwang, pe lângă faptul că i-a antrenat pe hwarangi în arte marțiale precum Taekkyeon alături de exerciții fizice secrete ale călugărilor, punând accent pe trei arii (capacitatea de auto-apărare, încredere în sine și auto-control), a propus și cinci principii, care ulterior vor fi numite Cele cinci precepte ale vieții laice {Sesokogye; 세속오계; 世俗五戒} și vor deveni lista etică pe care trebuia să o înbrățișeze un Hwarang. Aceste cinci precepte sunt:

1) 사군이충 (Saguichung). 事君以忠. Arată supunere față de lord/ suveran.

2) 사친이효 (Sachinihyo). 事親以孝.Tratează-ți părinții cu respect și devotament.

3) 교우이신 (Gyouisin). 交友以信. Fii demn de încredere și sincer printre prieteni.

4) 임전무퇴 (Imjeonmuthwe). 臨戰無退. Nu te retrage niciodată dintr-o bătălie.

5) 살생유택 (Salsaengyuthaek). 殺生有擇. Nu lua niciodată viața cuiva fără o cauza dreaptă.

  • Evoluție

            Odată cu expansiunea și consolidarea Sillei și intensificării rivalităților dintre cele Trei Regate în secolul al VI-lea, curtea regală din Silla a început să privească cu mai mult interes organizația Hwarang. De-a lungul secolelor al VI-lea și VII-lea, cadeții Hwarang au început să fie instruiți masiv, strângând,

 

 totodată, din ce în ce mai mulți discipoli, astfel încât la sfârșitul secolului VII organizația ajunge să se bucure de un adevărat prestigiu și să numere câteva sute de grupuri. Istoricul sillan din secolul al VIII-lea, Kim Daemun, notează în Cronicile Hwarang că „sfetnici ageri la minte și miniștri loiali se trag din  

grupurile de hwarangi și de Rang-do; din rândurile lor ies mari generali și soldați curajoși.” Termenul de Hwarang, așa cum am menționat anterior, se referea mai precis la liderii organizației, aceștia având în subordine de la 500 la 5000 de studenți - Rang-do. Totuși, cele două surse istorice monumentale pentru istoria coreeană, Samguk Yusa și Samguk Sagi, prezintă o imagine oarecum diferită a hwarangilor: Samguk Sagi evidențiază exploatarea militară a anumitor hwarangi, secțiunea de Biografii a acesteia descriind tineri hwarangi ce s-au distins în luptele împotriva confederației Gaya și împotriva regatelor Baekje și Goguryeo, în timp ce Samguk Yusa evidențiază activitățile budiste ale organizației, fiind accentuat faptuș că hwarangii au

 fost influențați puternic de către idealurile budiste și uneori de cele confucianiste și taoiste.

            Un oficial chinez a consemnat că „ei [cei din Silla] aleg băieți fără cusur din familiile de nobili și îi machiază cu ajutorul cosmeticelor, îi îmbracă în haine delicate și îi numesc hwarangi. Oamenii cu toții îi respectă și îi slujesc.” Deși unii istorici privesc organizația Hwarang ca pe o sumă de grupuri de luptători care au degenerat în diletanți efeminați, alții consideră că aceasta era un cult religios din care mai târziu au evoluat „băieți de dans”, titlu ce a fost moștenit ulterior de o clasă din plapuma de jos a societății, mujari sau „țiganii coreeni”, cunoscuți mai ales pentru pentru prostituați sau homosexualitate și care au înlocuit un rol îndeplinit anterior de femei.

  • Hwarangii după prăbușirea dinastiei Silla

            Organizația Hwarang a continuat de-a lungul dinastiei Goryeo (935-1392). Totuși, în timpul acesteia numele organizației a fost schimbat în Geukseondo (극선도, 國仙徒) și mai apoi în  Phungwoldo (풍월도, 風月徒)**. Totuși, sistemul avea aproximativ aceleași funcții până când Yi Seong Gye, care s-ar părea că ar fi făcut parte din această organizație, a uzurpat tronul și a întemeiat dinastia Yi/ Joseon (1392-1910). Fiul său, regele Taejong, a distrus sistemul Hwarang când a emis decretul prin care ordona ca toți generalii Hwarang independenți să desființeze armatele personale, iar soldații acestora să devină subordonați regelui. După ce și-au trimis soldații regelui, câțiva dintre generalii Hwarang Geukseondo și Phungwoldo și-au părăsit funcțiile și s-au refugiat în munți, unde au devenit călugări și au transmis în secret tehnicile folosite de către cadeții Hwarang până în ziua de astăzi, acestea stând la baza artelor marțiale Hwarangdo.

Ierarhie

·         원화 - Wonhwa: femei mentor ale hwarangilor (vezi Wonhwa, predecesoarele hwarangilor)

·         국선 - Geukseon: Mare Maestru {國先}

·         풍월주 - Phungwolju: Ofițer șef {風月主}

·         원상화 - Wonsanghwa: Ofițer de gradul I responsabil cu antrenamentul și educația cadeților {院相花}

·         화랑 - Hwarang: comandant de grup {花郎}

·         낭도 - Nangdo: membru al unui grup {郎徒}

 

Câțiva hwarangi faimoși

·         Kim Yushin

·         Kim Alcheon

·         Kim Wonsul

·         Pumil

·         Gwanchang

·         Bi Nyong Ja

·         Wonsul

 

* În coreeană, ㄹ l+ ㄴ n se citește ll.

** Phungwoldo (풍월도 風月徒) = un termen ce se referă la un caracter moral și care respectă corespunzător protocolul și obiceiurile.

Surse: wikipedia.org, newworldencyclopedia.org, Hwarangdo.com, natkd.com

Traducere: 강현재

Română
Votare: 
0
No votes yet