Cincizeci minuni ale Coreei: Inventarea tiparului metalic mobil

                        Într-un top recent al revistei Time cu cele  mai mărețe invenții realizate în ultimii o mie de ani, primul loc premiat a fost inventarea tiparului metalic mobil. De asemenea, ediția din 1995 a Washington Post și o ediție specială din revista Life din 1997 au ales  tiparul metalic mobil cea mai semnificativă descoperire din istoria lumii.  Motivul  pentru care tiparul metalic mobil este atât de prețuit este faptul că a jucat un rol critic în dezvoltarea omenirii.

            Înaintea ca tiparul să fie inventat, fiecare literă a unei cărți trebuia să fie copiată folosind o pensulă sau un condei.  Producerea de cărți necesita mult timp și mult efort, iar un singur volum era extrem de scump. Prin urmare, distribuirea lucrărilor literare era destul de dificilă. Totuși, odată cu inventarea tiparului , puteau fi realizate mai multe pagini într-un timp foarte scurt, spre deosebire de înainte. Cu alte cuvinte, tiparul metalic mobil a făcut posibilă producerea în masă a cărților, iar datorită fenomenului de răspândire rapidă a informațiilor care a urmat, s-au realizat numeroase  inovații în științe și literatură, făcând progresul civilizației să crească mult mai rapid.

            Un lucru remarcabil, puțin cunoscut în Occident, este faptul că metoda tipăririi folosind tiparul metalic mobil, care a contribuit atât de mult la progresul omenirii, a fost folosită în Coreea cu 200 ani înainte de crearea primului tipar de către Guttenberg în 1455.

            În 1234, când Coreea a fost invadată de mongoli, Goryeo (918-1392) și-a mutat capitala pe insula Kanghwa pentru a se putea apăra. O consemnare din acele vremuri care a supraviețuit până în zilele noastă menționeaza că o colecție de scieri zen-budiste ale călugărului Hyon-gak, inițial printate folosind tiparul metalic, au fost reprintate prin procedeul de gravură în lemn în 1239. Yi Kyubo, un învățat și oficial renumit, povestește în consemnările sale că Sangjong Kogum Yemun (Texte despre Ritualuri Recomandate din Trecut și Prezent) a fost republicată în 1234 folosind tiparul metalic, întrucât paginile sale erau învechite, iar literele șterse. Aceste consemnări istorice ne arată că tiparul metalic era folosit în Coreea în timpul dinastiei Goryeo înainte de anul 1234.

            Faptul că tiparul metalic mobil își are originile în Coreea încep să devină recunoscute și de către restul lumii. În Enciclopedia Lumii, ediția japoneză, este afirmat că „aproape de sfârșitul secolului al XII-lea, printatul cu ajutorul tiparului mobil a început în Coreea. Acesta poate fi numit primul tipar metalic mobil din lume.” Autorul englez John Man, unul dintre cei mai de seamă care au scris despre Gutenberg, confirmă de asemenea în cărțile sale Revoluția lui Gutenberg și Alpha Beta că cele cincizeci de volume ale Textelor despre Ritualuri Recomandate din Trecut și Prezent publicate în timpul dinastiei Goryeo în 1234 este primul exemplu de lucrare printată cu ajutorul unui tipar metalic mobil din lume.           

            Însă nu e o întâmplare faptul că poporul coreean este cel care a utilizat primul tipar metalic mobil. Coreea se bucură de o tradiție literară puternică încă din Antichitae, iar până în secolul al XII-lea, cărțile erau la mare căutare, așa că era nevoie de metode mai eficiente pentru a le realiza.

            În 1123, un ofițer civil din Song (China), Xu  Jin, a acompaniat câțiva ambasadori trimiși în Coreea, timp în care și-a consemnat impresiile despre aceasta într-un jurnal. În acest jurnal, publicat ca Înregistrări ilustrate despre ambasada chineză în Goryeo în timpul erei  Xuanhe (Xuanhe fengshi Gaoli tujing), el a descris zelul pentru educație în Coreea secolului al XII-lea:

Pe fiecare stradă și în fiecare sat se găsesc atât școli publice, cât și private, unde copiii oamenilor de rând și cei necăsătoriți învață cu un profesor despre literatură. Când ajung la o anumită vârstă, merg să studieze în temple budiste alături de alți studenți. Chiar și copiii foarte mici sunt trimiși să învețe de la un profesor de la țară. E cu adevărat un lucru lăudabil. Cei din Goryeo consideră că e un lucru rușinos să nu fii un bun cunoscător al literaturii.

            Deși Coreea avea la acea vreme o societate ierarhică, în care exista o distincție semnificativă între nobilime și oamenii de rând, accesul rapid la informații și cunoștințe era de multă vreme o normă generală. În consecință, educația școlară era disponibilă și pentru copiii din pătura de jos a societății. Devotamentul coreenilor pentru educație și studiul literaturii i-au impresionat ulterior pe mulți străini. Un cercetător britanic afirma că „în timp ce strămoșii noștrii aveau un singur Chaucer, Goryeo avea deja mulți scriitori și toți cei de acolo venerau cărțile.” Joubert, un ofițer din flota franceză care a invadat insula Kanghwa în 1866, a menționat într-una dintre relatările sale din revista Le Tour du Monde (1873) că „faptul că până și în casa unui țăran sărac poți găsi cărți este un lucru la care ne putem uita doar cu admirație și cu mândrie smerită.”

            Inventarea tiparului metalic mobil a fost un progres care nu iese din comun pentru o țară dedicată studiului și literaturii, însă a contribuit enorm la dezvoltarea culturii est-asiatice.

            Din nefericire, doar câteva tipare metalice mobile timpurii au supraviețuit până în zilele noastre. Cel de-al doilea volum al Buljo Jikji Simche Yojeol (cunoscută în general sub denumirea prescurtată de Jikji, printat în 1377, precedând astfel cu 78 ani Biblia lui Gutenberg) este momentan găzduită de Librăria Națională a Franței și stă ca  mărturie a faptului că  inventatorul original al tiparului metalic mobil din lume este Coreea.

Jikji

            Jikji a fost publicată de Sokchan și Taljam, discipoli ai Marelui Maestru Paekwun Hwasan, care au dorit răspândirea învățăturilor maestrului lor, și printată de către templul Hungdok din provincia Chungju în iulie 1377, trei ani după moatea Marelui Maestru. La începutul secolului al XX-lea, a fost adăugată la colecția lui Collin de Plancy, care era consul francez la Seoul. La o licitație din 1911, cartea a ajuns în mâinile lui Henri Véver, iar la moartea acestuia în 1950 a fost donată Librăriei Naționale a Franței, unde a și rămas până astăzi.

            Uitată pentru ceva timp după ce a fost donată, Jikji a fost redescoperită de dr. Park Byeng-Seen, un asistent de origine coreeană la Librăria Națională a Franței. Ulterior, primește atenția întregii lumi cu ocazia expunerii sale în 1972 în expoziția „Le Livre” orgaizată de Unesco.  Mass-media din Franța din acea vreme a fost profund impresionată, existând nenumărate titluri de ziar și programe televizate care raportau noutățile cu privire la tiparul metalic mobil care a fost creat în Coreea înainte de  a apărea în Europa.

            În 2001, Jikji a fost înscrisă în registrul Patrimoniului Mondial al UNESCO. Decizia a fost explicată astfel:

Buljo Jikji Simche Yojeol este  cea mai veche lucrare printată cu ajutorul unui tipar metalic mobil care a rezistat până în zilele noastre și care a avut un impact profund în răspândirea culturii printatului, dar și pentru istoria omenirii. Prin urmare, o recunoaștem ca o moștenire documentară de semnificație globală, însă putem adăuga la asta și raritatea sa, întrucât e singura carte de acest gen existentă. Jikji și Biblia lui Gutenberg sunt cele două cele mai vechi lucrări printate cu tipare metalice mobile care au fost produse în Orient și în Occident și constituie o mare moștenire care a schimbat cultura documentației a rasei umane. Bazându-se pe spiritul Programului Patrimoniului Mondial, UNESCO recomadă includerea sa în Registru.

            În 2004, comitetul executiv al UNESCO a aprobat înființarea „Premiului Patrimoniului Mondial Jikji”, premiu în valoarea de 30 000 dolari americani oferiți o dată la doi ani fie unor persoane fizice, fie unor instituții care au adus contribuții semnificative în ceea ce privește păstrarea și creșterea accesibilității patrimoniului documentar.

            Odată cu primirea recunoașterii din partea UNESCO, putem spune că Jikji nu este semnificativă doar pentru patrimoniul cultural al Coreei, dar și pentru întreaga lume.

#Cincizeci minuni ale Coreei

Sursa: cartea Fifty Wonders of Korea, Volumul 1. Cultură și artă, p. 10-15

Traducere: 강현재

 

Română

Categorie:

Votare: 
0
No votes yet