Cincizeci minuni ale Coreei: 정간보 Jeongganbo, sistemul de note muzicale al regelui Sejong

            Pe 11 octombrie 2006, cu ocazia celei de a 560-a aniversare a alfabetului coreean, s-a ținut un concert   la sala Yeakdang a Centrului Național pentru Artele Specacolului Tradiționale Coreene din Seoul. Cu prilejul concertului a fost prezentată Orchestra pentru Muzica Comemorativă de la Curtea Regală, fiind o reconstituire a muzicii de la palatul regal din secolul al XV-lea. Programul a inclus și Yominrak-ul („O bucurie pe care s-o împarți cu poporul”), o creație a regelui Sejong cel Mare.

            Însă probabil că nu ar fi fost posibil ca muzica de la curtea regală să fie recostituită astăzi dacă nu ar fi existat sistemul de note muzicale ale lui Sejong, cunoscute sub denumirea de Jeongganbo. Notațiile constau în blocuri de celule, fiecare reprezentând  o unitate de tip, cu note scrise în fiecare celulă. Dacă numele notei apare în două celule consecutive, atunci nota va trebui cântată de două ori mai mult; dacă două caractere apar scrise într-o singură celulă, atunci ele vor trebui să fie cântate de două ori mai repede. Un astfel de tip de notație măsurată, ce descrie atât înălțimea, cât și lungimea unei note, e un caz fără precedent în istoria muzicii. Cu ajutorul noii tehnologii, a fost posibilă compunerea pieselor pentru orchestră înainte ca spectacolele de orchestră să devină cunoscute în Occident.

            În timpul aceleași perioade, în Europa sistemul de neume a fost dezvoltat ca sistem muzical de notație cu scopul de a reprezenta o mișcare melodică*, cu note care se înalță sau coboară conform înălțimii lor. La origini, sistemul a fost folosit ca un memento pentru recitalurile de cântări religioase și e încă folosită azi în muzica tradițională a Bisericii Ortodoxe din Europa Orientală. La început, sistemul de neume nu avea un standard general și astfel înălțimea și lungimea unei note nu puteau fi reprezentate precis. În secolul al XV-lea i-au fost aduse numeroase îmbunătățiri și a putut astfel reprezenta melodiile cu o claritate mai bună. Trecând prin mâinile a numeroși muzicieni și suferind numeroase alterații, ajunge în secolul al XVII-lea la cunoscuta formă de portativ cu cinci linii, formă utilizată și azi. Prin urmare, e remarcabil că o metodă de notare capabilă să cuprindă atât înălțimea cât și lungimea unui sunet a fost dezvoltată într-un interval atât de scurt în Coreea.

            Mulțumită  notației Jeongganbo, multe piese muzicale din Joseonul timpuriu au supraviețuit până astăzi, încântându-i pe coreeni pentru multe secole.  De sistemul Jeongganbo, așa cum a fost conceput la început de regele Sejong, am putu afla prin intermediul Sejong Sillok (Analele regelui Sejong) și este încă folosit la scară largă în muzica coreeană.

*Mișcare melodică=o succesiune de două note diferite

#Cincizeci minuni ale Coreei

Sursa: cartea Fifty wonders of Korea, volumul 1 – Artă și cultură, p. 37-38

Traducere: 강현재

Română

Categorie:

Votare: 
0
No votes yet