Cincizeci minuni ale Coreei: 승정원 일기 - Jurnalele Secretariatului Regal

                Jurnalele Secretariatului Regal (승정원 일기, Seungjeongwon Ilgise referă la jurnalele scrise de Seungjeongwon – Secretariatul Regelui – în timpul dinastiei Joseon (1392-1910). Se crede că scrierea acestor jurnale a început odată cu fondarea dinastiei, deși doar ultimii 288 ani (1623-1910) au supraviețuit  până astăzi. Spre deosebire de  Sillok – Analele regale – care erau copiate în încă alte câteva exemplare și depozitate în patru arhive diferite, Jurnalele erau păstrate în original doar în birourile Secretariatului, în interiorul palatului. Astfel că în timpul Invaziei Japoneze (1592-1598) și în timpul Revoltei lui Yi Kwal (1624) aceste jurnale, dimpreună cu alte consemnări și documente istorice păstrate în interiorul palatului au fost distruse în incendii, ceea ce motivează lipsa primilor 231 ani ai dinastiei Joseon din Seungjeongwon Ilgi.

                În ciuda pierderii primelor volume, Jurnalele reprezintă cele mai voluminoase scrieri cronologice din istorie, cuprinzând aproximativ 240 milioane caractere* în 3 245 volume, fiind de cinci ori mai mare decât Sillok, cu doar 47 milioane caractere cuprinse în 1 893 volume.  În semn de recunoaștere a valorii lor istorice, Jurnalele Secretariatului Regale au fost desemnate Comoara Națională a Coreei nr. 303 în aprilie 1999 și incluse în septembrie 2001 în Patrimonoiul Mondial al UNESCO.

                Faptul că două cronici publice din aceeași perioadă- Sillok și Jurnalele – sunt înregistrate în programul Patrimoniul Mondial este o dovadă a eminenței tradiției documentare coreene. Chiar un ofițer de marină francez a fost surprins să descopere după un atac asupra Insulei Kanghwa în 1886 că majoritatea coreenilor din Joseon, chiar și cei din rândul săracilor, trăiau în compania cărților. Datorită acestui mediu cult, o bogată și vastă moștenire de lucrări literare a transmisă generațiilor următoare. Pe lângă scrieri oficiale precum Sillok și Jurnalele Secretariatului Regal, era ceva normal ca învățații să publice monografii și antologii cu propriile reflecții și creații, multe dintre aceste documente istorice și creații supraviețuind până în zilele noastre.

                Secretariatul Regal, Seungjeongwon, era responsabil de comunicarea ordinelor regale și a intrucțiunilor relevante pentru departamentele guvernului și pentru oficialii locali de pe tot cuprinsul țării. De asemenea, Secretariatul transmitea rapoartele destinate atenției regelui, observațiile făcute de miniștri ș.a.m.d.  În plus, acesta se angaja în linii mari și în administrarea statului, inclusiv în pregătirile pentru primirea trimișilor străini sau în pregătirile ceremoniilor de la palat, precum riturile ancestrale regale. Implementarea ordinelor executivului, selecția personalului și ținerea examinărilor de stat oficiale se numără printre celelalte responsabilități ale Secretariatului.

                Era în atribuția membrilor Secretariatului Regal să îl asiste atât de aproape pe rege, motiv pentru care Jurnalele sunt mult mai detaliate decât Sillok în descrierile lor despre evenimentele legate direct de monarh. De exemplu, o consemnare din Sillok de pe 14 noiembrie din al 46-lea an de domnie al regelui ongjo (1770), menționează pe scurt de un ordin al regelui conform căreia „Taxele neplătite din toată țara cu o valoare de până la 40 mii saci de cereale să rămână neplătite.” Consemnarea din Seungjeonwon Ilgi din aceeași zi oferă o expunere completă a circumstanțelor ordinului. Regelui Yeongjo, a cărui stare de sănătate nu era prea stabilă din cauza vârstei înaintate, îi fusese examinat pulsul de către doctorii regali, care îi spuseseră că totul este în regulă. Pentru a-și arăta recunoștința, regele a căutat să întoarcă favorul cerurilor prin răsplătirea poporului, iar când prim-ministrul i-a propus anularea taxelor, regele a ținut o întrunire cu miniștrii, în urma căreia propunerea a fost acceptată. Astfel de consemnări zilnice de pe durata unei luni întregi erau compilate și prezentate regelui pentru aprobare înainte de 20 a fiecărei luni, după care erau arhivate în biroul Secretariatului Regal.

               Întrucât se bazau în cea mai mare parte pe rapoartele membrilor Secretariatului, al căror scop era să-l asiste pe rege, Jurnalele nu acoperă tot ce se petrecea la curtea regală sau în afara sa. Evenimentele care nu aveau legătură cu regele sau care aveau parte în alte părți ale regatului sunt mult mai detaliat prezentate în Sillok. De exemplu, există informații mult mai detaliate despre admiterea la școală a prințului moștenitor pe 11 martie în Sunjo Sillok decât din Jurnale. De asemenea, și descrierile dezastrelor naturale care au afectat întreaga țară, precum inundațiile și cutremurele, sunt mult mai detaliate în Sillok, care încorporează rapoarte ample de la fiecare birou guvernamental local. Prin urmare, valoarea Jurnalelor ca sursă istorică crește dacă sunt citite în consolidare cu Sillok.

                În Seungjeongwon Ilgi au fost făcute și înregistrări atente ale vremii, cu observații precum „dimineața ploaie, seara cer curat” sau „dimineața soare, după-amiază înnorat” consemnate zilnic timp de 288 ani. De câte ori ploua, cantiatea de precipitații era măsurată cu un pluviometru și consemnată în mod corespunzător. S-a remarcat că observațiile despre vreme din Jurnale ar putea contribui semnificativ la înțelegerea meteorologiei din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea.

                Așa cum importanța Sillok constă în consemnările sale neîntrerupte a 472 ani de istorie, și Jurnalele, deși primele consemnări care au rezistat până astăzi datează abia din 1623, reprezintă o parte importantă a tradiției  documentare a Coreei, consemnând fiecare zi din cei 288 ani la o scară mai mare decât în cazul oricărei alte lucrări istorice din lume.

*în documentele oficiale se foloseau hanja, caracterele chinezești, chiar și după inventarea Hangeul

#Cincizeci minuni ale Coreei

Sursa: cartea Fifty Wonders of Korea, Volumul 1. Culture and Art,p. 47-50

Traducere: 강현재

 

Română
Votare: 
0
No votes yet