Nunta la coreeni

Logodna

Conform tradiției cadoul de logodnă era adus acasă la mireasă de un grup de prieteni apropiați  mirelui. Cadourile erau puse într-o cutie numită hahm. Cei din grup se îmbrăcau în costume și își vopseau fețele cu negru și se duceau la mireasă cântând. Se opreau chiar în fața casei și strigau “Hanm de vânzare!” , iar familia miresei trebuia să iasă afară și să dea bani grupului. Grupul era mituit prin negocieri amuzante până când ultumul hahm era livrat.

Petrecerile de logodnă

Mireasa poartă tradiționala hanbok (o rochie specială pentru logodnă). Distracția este nelipsită deoarece fie angajează o formație coreană sau membrii familiei cântă în stil karaoke.

O gâscă sălbatică

Înainte de nuntă are loc un obicei foarte frumos: mirele îi dăruiește mamei miresei o gâscă sălbatică. În trecut era folosită chiar o gâscă sălbatică dar acum a fost înlocuită de o gâscă de lemn. Gâștele sălbatice se împerechează pe viață așa că reprezenta o promisiune că va avea grijă de ea toată viața.

O tărtăcuță  de vin

Nunta la coreeni este ținută în mod tradițional la casa miresei. Jurămintele  sunt făcute în timpul unei ceremonii numite kunbere. Mirele și mireasa  își  jura unul altuia dragostea și totul este pecetluit prin sorbirea unui vin special turnat intr-o tărtăcuță  de vin .

Curmale și castane 

La câteva zile de la ceremonie cuplul trebuie  să se ducă la familia mirelui pentru o altă ceremonie de nuntă p’ye-baek. Aici  mireasa oferă curmale  și castane- simboluri pentru copii- părinților mirelui toți fiind așezați la o  masă joasă. Părinții    dăruiesc  ei o  de sake. Ei  castanele  și curmalele spre mireasă care  încearcă sa le prindă în fusta ei.

Petrecerea de  nuntă

 Petrecerile coreene de nuntă pot  fi foarte simple: supa de tăiețeii fiind singurul fel de mâncare obligatoriu. Defapt petrecerea de nuntă este numită kook soo sang care înseamnă petrecere cu tăieței. Tăiețeii lungi simbolizează  dorința pentru o viață lungă și fericită. Dok, o prăjitură din orez lipicios este un must have la nunțile coreene.

Sursa: aranjamente-nunți

Căsătoria pentru sud-coreeni este similară cu cea a omologilor lor occidentali, dar are caracteristici unice proprii. De exemplu, miresele coreene nu adoptă numele de familie a mirelui la fel ca în multe căsătorii occidentale.

Eligibilitate

Căsătoria în Coreea de Sud este o uniune între un bărbat și o femeie. Un bărbat de peste 18 ani și o femeie de peste 16 ani se pot căsători cu acordul tutorilor sau a părinților și o persoană de peste 20 de ani se poate căsători în mod liber.

Căsătoria între același clan de rudenie

În trecut a fost, în general, considerat un tabu pentru un bărbat și o femeie să se căsătorească în cazul în care ambii au același nume de familie din același strămoș. Din această influență culturală, articolul 809 din Codul Civil Coreean reglementează căsătoriile într-un clan în trecut, considerându-l ca un tip de exogamie(lege fundamentală a ginţii matriarhale, conform căreia căsătoriile dintre membrii aceleiași ginți erau interzise). În orice caz, Curtea Constituțională Coreeană a constatat acest act legislativ neconstituțional și a solicitat o modificare de ramură legislativă în decizia din 1997. (cinci judecători au găsit-o necondițională și doi au cerut modificarea de ramură legislativă  în timp ce alți doi s-au opus rezultatului acestei decizii) Tribunalul a solicitat în mod special ramura legislativă să modifice actualul articol din Codul Civil 809, alineatul 1 până la sfârșitul anului 1998 și menținerea judecății în continuare a acestei legislații. Așadar ramura legislativă nu asigură o legislație suplimentară de a se opune deciziei Curții Constituționale, decizia a fost setată pentru a fi finală care să permită oamenilor din același clan ancestral să se căsătorească între ei.

În cele mai vechi timpuri, nunțile au avut loc în curtea sau casa miresei. Mirele călătorea cu calul la casa miresei și după ceremonia de nuntă își lua soția într-un palanchin la casa părinților lui pt a trăi. Mirele și mireasa purtau costume formale pentru ceremonia de nuntă. Oamenilor de rând le era permisă purtarea hainelor de lux numai în ziua lor de nuntă. Felinarele de mână sunt folosite pentru iluminarea drumui de la casa mirelui până la casa miresei în noaptea dinaintea nunții. Tradițional, familia mirelui avea să dețină un dulap plic cu daruri de nuntă pentru familia miresei. Rațele de nuntă sunt un simbol pentru o căsnicie lungă și fericită. Cocorii sun un simbol pentru o viață lungă și poate fi reprezentată pe eșarfa miresei.

Ținuta mirelui

Sunt purtate un sacou (jeogori) și pantaloni și o haină mai groasă. Sacoul cu mâneci largi, pantalonii sunt spațioși și legați cu curele la glezne. O vestă poate fi purtată peste cămașă. Ar putea fi purtată și o pălărie neagră.

După ce convoiul de mașini ajunge la casa băiatului, mirele și mireasa nu se grăbesc  să coboare, căci în fața mașinii vin părinții, frații și cumnatele care cântă și dansează, exprimându-și astfel salutul față de noua membră a familiei. Apoi mireasa este luată în brațe de către mire și dusă în fața covorului roșu ce duce spre cameră în aplauzele rudelor și prietenilor. Tinerii soți intră mână în mână în camera amenajată, gestul simbolizând că mirele este destul de puternic ca să o protejeze pe mireasă și poate să-i asigure fericirea pentru toată viața. Masa de nuntă este aranjată  în această cameră. După ce mirele și mireasa intră însoțiți de domnișoara de onoare și cavalerul de onoare sunt poftiți  înăuntru mai întâi părinții miresei și apoi toți nuntașii ca să  vadă cât de bogată este masa, că mireasa va fi bine primită în această familie și că părinții și rudele miresei pot fi liniștiți că o lasă aici. După  urările tuturora, mirele și mireasa închină reciproc un pahar de vin. 

Masa de nuntă este foarte bogată. Cea mai atractivă mâncare este cocoșul așezat țanțoș pe o tavă cu un ardei roșu în cioc. Acesta este de nelipsit la masa de nuntă pentru că simbolizează norocul și fericirea. În ziua nunții fratele cel mai mic al miresei, dacă are, este onorat în mod special. Familia mirelui va încerca să-i satisfacă orice pretenție. La încheierea nunții, părinții celor doi căsătoriți vin în camera lor și se așează în jurul mirilor. Le adresează urări de bucurie și fericire și iubire pe viață. În fața părinților, cei doi tineri își exprimă speranța într-o viață  frumoasă în viitor.

 La plecarea părinților fetei, mirele și mireasa își iau rămas bun de la ei dansând. Și dansurile și râsetele nuntașilor, mai ales ale tinerilor, continuă până noaptea târziu. Nunta este o treabă foarte serioasă pentru toate cele peste 6,6 miliarde de locuitori ai planetei, însă pentru cei aproape 50 de milioane de sud-coreeni este o chestiune de viață și de moarte. Felul în care decurge ceremonia și, mai ales, calitatea darurilor de nuntă, toate acestea fac și desfac căsniciile mai repede decât orice. Publicația americană The New York Times a remarcat o tendință în creștere în Coreea de Sud, care provoacă atât îngrijorare cât și devastare în rândul tinerilor însurăței: în ultima vreme, alegerea corectă a cadoului de nuntă pentru părinții miresei și mirelui decide soarta căsniciei în Coreea de Sud. 

Oricât ar părea de exagerat, viitorul cuplului depinde de ce cred mama-soacr și tatăl-socru de darul oferit la nuntă. Spre exemplu, două tinere staruri de televiziune din Coreea de Sud au divorțat după doar 12 zile de căsnicie deoarece tatăl mirelui a primit, printre altele, doar o lingură placată cu aur pe când el este de părere că ar merita cel puțin una de argint, iar mama miresei crede că fata ei ar merita să primească o casă mai mare în care noul cuplu să-și ducă viața. Certurile dintre socri au degenerat foarte rapid, în așa fel încât, la nici două săptămâni de la fericitul eveniment, mireasa era în spital cu nasul rupt, mirele își ștergea lacrimile și se apăra de acuzațiile de violență domestică, iar mariajul era deja în etapa finală a divorțului. 

 "În trecut, se dădeau daruri simple și folositoare", explică Han Gyoung-whae, profesor de studii ale familiei la Universitatea Națională din Seul. "Dar acum prețul cadourilor a devenit din ce în ce mai important, mai ales în rândul noilor îmbogățiți ai țării. Dacă, potrivit tradiției, darurile trebuia să apropie familyile, acum ele trebuie să arate cât de bogat ești. Fenomenul este o expresie a nivelului de materialism la care a ajuns societatea sud-coreeană", mai spune profesorul. Potrivit tradiției, în Coreea de Sud, mirele sau familia sa trebuie să facă rost de viitoarea locuință a proaspeților însurăței, iar familia miresei trebuie să se ocupe de mobilă și decorațiuni. Mai mult, zestrea miresei este un fel de "compensație" pentru că altcineva va avea grijă de ea tot restul vieții. Însă în zilele noastre, în condițiile în care statutul femeii s-a modificat, economia a adus mai mulți bani în buzunarele cetățenilor, iar prețul proprietăților a explodat; căsătoria a devenit o afacere foarte complicată. "Căsătoria este o problemă a întregii familii", susține Lee Hyo-yon, care s-a căsătorit recent. "Și cadourile sunt o parte foarte importantă din acest proces, în așa fel încât unele cupluri se despart din această cauză încă dinainte de a se căsători. Familia unui prieten de-al meu a dat 300.000 de dolari familiei miresei, dar ei au spus că nu e suficient", detaliază acesta.

 

Sursa: Park Soo Min (kcc) & Hong Han (love-korea)

Română
Votare: 
0
No votes yet