Structura politică a dinastiei Joseon (partea a II-a) – Cele Trei Oficii

            Cele Trei Oficii sau Samsa (삼사,三司) este un nume colectiv pentru trei birouri guvernamentale ale dinastiei Joseon ce funcționau ca principal organ al presei și se ocupau de verificarea și echilibrarea activității regelui și a celorlalți oficiali. Spre deosebire de sistemul Cenzoratului chinezesc, după a cărui model au fost construite cele Trei Oficii, acestea jucau un rol mai proeminent în guvernul dinastiei Joseon decât Biroul Cenzoratului în China. Unii istorici creditează Samsa ca fiind lipsite de abuzurile eunucilor, lucru răspândit la scară largă la curtea chineză de-a lungul istoriei.

            Oficialii numiți în aceste birouri, cunoscuți sub denumirea de „daegan" (대간), erau, de obicei, mai tineri și dețineau un rang mai mic în comparație cu alte birouri guvernamentale, cum ar fi cei din cele Șase Ministere, dar aveau o reputație academică mai proeminentă și se puteau bucura de privilegii speciale și de un mai mare prestigiu. Pentru a fi numiți aici, aceștia treceau printr-o analiză minuțioasă a caracterului și a mediului familial. Copiii oficialilor care au fost închiși pentru corupție și copiii concubinelor erau excluși, numai cei care treceau de examenele gwageo permițându-li-se să devină daegan.  Cum atrăgeau elita birocraților din Joseon, cele Trei Oficii asigurau cea mai rapidă cale spre ascensiunea în funcții înalte în cadrul curții regale, faptul de a face parte din aceste birouri fiind aproape una dintre cerințele ce trebuiau îndeplinite pentru a deveni un consilier de stat.

Cele Trei Oficii erau:

  • Oficiul Inspectorului General (Saheonbu, 사헌부, 司憲府)

            Monitoriza activitatea  birocraților  la fiecare nivel al guvernului central și al guvernelor locale pentru a îndepărta corupția, abuzurile de putere și ineficacitatea acestora. Avea, de asemenea, rolul de a promova moralitatea publică și obiceiurile confucianiste, dar și de a rezolvara nemulțumirile poporului. Era condus de către un  Inspector General (Daesaheon,대사헌), care supraveghea alți 30 oficiali independenți în cea mai mare parte. Era cel mai mare birou și cuprindea cele mai înalte ranguri dintre cele Trei Oficii.

  • Oficiul Cenzorilor (Saganwon, 사간원, 司諫院)

            Funcția principală a cenzorilor era de a se opune regelui în cazul în care acesta acționa sau ducea o politică abuzivă/greșită. Decretele importante ale regelui erau mai întâi revizuite de cenzori, care puteau cere retragerea lor, dacă erau apreciate ca fiind necorespunzătoare. De asemenea, aceștia  aveau dreptul de a-și spune opinia în ceea ce privește afacerile de stat.

            Oficiul cenzorilor era compus din cinci oficiali conduși de Șeful Cenzorilor (Daesagan, 대사간).  În timp ce  Oficiului Inspectorului General  punea accent pe acțiunile oficialilor guvernamentali, Oficiul Cenzorilor se focusa pe acțiunile regelui, funcțiile celor două birouri adeseori  suprapunându-se. Împreună, cele două oficii erau numite „Yangsa" (양사, lit. „Ambele Oficii”), adeseori cooperând în acțiuni comune, mai ales când încercau să schimbe decizia regelui. În funcția lor ca organ al presei, acestea nu posedau  prea multă autoritate în deciderea și a implementarea de noi politici, însă dețineau o voce influențabilă în dezbateri.

  • Oficiul Consilierilor Speciali (Hongmungwan, 홍문관, 弘文館)

            Hongmungwan, fondat în 1463 pentru a înlocui „Sala vredniciei” (Jiphyeonjeon, ce fusese înființată de Sejong), era compusă din 21 oficiali conduși de un Șef al Școlarilor (Daejehak,대제학), care ocupa în același timp un alt post înalt (cum ar fi în Consiliul de Stat) și de un  Șef Adjunct al Școlarilor (Bujehak, 부제학), care conducea în realitate biroul. Cei care ocupau aceste două poziții se bucurau de mult prestigiu în societatea adânc influențată de confucianism a Joseonului. Acest birou mai era cunoscut și ca Okdang (옥당, 玉堂), Okseo (옥서, 玉署) sau  Yeonggak (영각, 瀛閣).

            Oficiul Consilierilor Speciali supraveghea librăria regală și servea ca insitut de cercetare a filosofiei confucianiste, adeseori răspunzând și la problemele regelui. Oficialii din Hongmungwan luau parte la un fel de lecții ce aveau loc de trei ori în fiecare zi numite gyeongyeon (경연), în cadrul cărora erau discutate istoria și filosofia confucianistă alături de rege.  Totuși,  câțiva regi, precum Taejong și Yeonsangun, le-au abolit. Cum discuțiile de la gyeongyeon adeseori degenerau în comentarii asupra problemelor politice actuale, oficialii din Hongmungwan aveau o influență semnificativă în calitate de consilieri. După perioada regelui Seongjong, Hongmuhwan a început să dețină un rol important și în inspecții și proteste, funcționând până în 1907, an în care a fost abandonat.

Scurt istoric al celor Trei Oficii

            Cele Trei Oficii au fost „moștenite” de către Joseon de la dinastia Goryeo, însă trăsăturile caracteristice au încept să fie dezvoltate după ce neoconfucianismul a devenit ideologia dominantă în Coreea, mai ales în timpul domniei lui Seongjong. Seongjong a constituit o grupare de învățați neoconfucianiști, cunoscută sub denumirea de Sarim, ca o nouă forță politică care să controleze influența miniștrilor (Hungu) care adunaseră multă putere și avere prin sprijinirea bunicului său, Sejo, atunci când acesta a uzurpat tronul de la nepotul său, Danjong.

            Sub patronajul regelui Seongjong, învățații Sarim au primit posturi importante în cele Trei Oficii, fiind în opoziție cu miniștri importanți din Consiliul de Stat și din cele Șase Ministere. Mai mult, cele Trei Oficii au evoluat rapid, devenind  cel de-al treilea cel mai puternic organism politic, cu rol în verificarea acțiunilor și echilibrul dintre rege și miniștrii din instituțiile mai sus menționate. Astfel, oficialii din cele Trei Oficii puteau protesta dacă considerau că regele a făcut o greșeală și aveau dreptul de a vota împotriva numirii altor oficiali și a emiterii unor legi, inclusiv a decretelor regale.

            Conflictul ce a rezultat între facțiunea Sarim și facțiunea Hungu a dus la două „epurări” ale literaților, lucru ce a determinat decimarea numărului școlarilor Sarim și slăbirea puterii celor Trei Oficii în timpul domniei lui Yeonsangun. Acesta vedea cele Trei  Oficii ca pe o amenințare la autoritatea absolută a regelui, așa că a desființat două oficii din cele trei - Oficiul Cenzorilor și Oficiul Consilierilor Speciali, și a redus puterea celui de-al treilea birou – Oficiul Inspectorului General. Totuși, cele Trei Oficii au fost restaurate în poziția lor inițială când Yeonsagun a fost detronat din cauza tiraniei sale.

            Jungjong al Joseonului, cel care a urmat la tron după Yeonsangun, a îmbrățișat din nou ideea de Sarim pentru a-i controla pe miniștrii Hungu care-l vedeau ca pe o marionetă. Din nou, învățații Sarim, conduși de Jo Gwang-jo, au folosit cele Trei Oficii ca o bază politică care să îi controleze pe miniștrii Hung, dar și pentru a lansa o serie de reforme. Totuși, Jungjong s-a îndepărtat de Jo Gwang-jo din cauza naturii radicale a reformelor sale și a calomnierii facțiunii Hungu, lucru ce a dus la cea de A Treia Epurare a Literaților în 1519.

            Tradițional, aceste epurări au fost interpretate ca fiind conflicte dintre două facțiuni rivale – Sarim și Hungu, însă câțiva istorici văd acum în acestea  campanii ale regilor din dinastia Joseon de a slăbi puterea celor Trei Oficii, care jucau un rol cheie în echilibrul delicat dintre monarhie și birocrație/ aristocrație, echilibru ce caracteriza Joseonul.

Vezi și:

Structura politică a dinastiei Joseon (partea I) – Regele, Consiliul de Stat și cele Șase Ministere

Structura politică a dinastiei Joseon (partea a III-a) – Alte birouri guvernamentale și autoritățile locale

Structura politică a dinastiei Joseon (partea a IV-a) – Facțiunile politice

Tabel cronologic al istoriei coreenilor

Sursa: wikipedia.org

Traducere: 강현재

967
Română
Votare: 
0
No votes yet