Structura politică a dinastiei Joseon (partea I) – Regele, Consiliul de Stat și cele Șase Ministere

Română
731

            Politica dinastiei Joseon, care a condus Coreea din 1392 până în 1897, este caracterizată de ideologia conducătoare a confucianismului coreean, o formă a neoconfucianismului. Luptele pentru putere dintre facțiuni era un lucru comun în timpul acesteia, adeseori acestea finalizându-se cu alungarea de la curtea regală a unor figuri politice proeminente.

            Sistemul politic al acestei perioade era dominat de birocrația confucianistă. Rangurile oficialilor guvernamentali erau organizate pe 18 niveluri, începând de la senior de rangul întâi (정1품) până la junior de rangul nouă (종9품), sistem bazat pe vechime și pe promovare care era decretată printr-un edict regal în urma unui examen sau a unor recomandări.

            Puterea birocraților deseori eclipsa puterea autorităților centrale, inclusiv pe cea a monarhului. Pentru cea mai mare parte din dinastie, un sistem complex de control și de echilibrare a prevenit concentrarea puterii doar într-o singură secțiune a guvernului până în secolul al XIX-lea, când puterea politică era deținută de o anumită familie sau de un individ.

Guvernul central

  • Regele

            Regele conducea pe viață, spre deosebire de oficialii numiți de acesta. Toți regii dinastiei Joseon făceau parte din clanul Jeonju Yi și, teoretic, erau descendenți ai regelui Taejo, deși unii dintre ei au fost adoptați. Sub influența filosofiei confucianiste, regele pretindea loialitate absolută din partea supușilor săi și, de asemenea, se presupunea că aceștia trebuie să-l ghideze pe rege pe „calea cea dreaptă”. Se credea adeseori că dezastrele naturale erau cauzate de greșelile regelui, de aceea monarhii din dinastia Joseon erau foarte sensibili la apariția lor.

  • Serviciul civil

            Pentru a putea ocupa poziții în guvern, o persoană trebuia să ia parte la examenele gwageo și să treacă fiecare dintre acestea. Teoretic, orice bărbat, cu excepția celor proveniți din clasa cheonmin sau care erau fii de concubină, putea da examenele gwageo pentru a intra în serviciul civil și, astfel, să devină yangban (nobil). În realitate, numai clasa yangban avea suficienți bani și timp, dar și conexiunile necesare pentru a putea trece examenele gwageo. În plus, oamenilor originari din provinciile cu probleme din nord, cum ar fi Hamgyeong și Pyeongan, le era interzisă participarea la aceste examene pentru cea mai mare parte din dinastie. Oficialii ocupau anumite poziții pentru perioade fixe, ce variau de obicei de la un an la cinci. Un oficial de succes putea servi în zeci de poziții la curte de-a lungul carierei sale.

În timpul desfășurării examenelor gwageo

  • Consiliul de stat

            Consiliul de stat (Uijeongbu, 의정부) era cel mai înalt organismul deliberativ al guvernului din Joseon, deși și-a pierdut din importanță după primele secole ale dinastiei. Acesta a fost format sub domnia lui Jeongjong, cu puțin înainte ca Taejong, fratele său mai mare, să preia puterea în 1400, înlocuind astfel o instituție anterioară cunoscută drept „Consiliul privat”, dominată de influența lui Jeong Dojeon și a altor personalități care au fost în spatele fondării dinastiei.

            Consiliul de stat era format din doisprezece oficiali, dintre care cei mai importanți erau Consilierul regelui (Yeonguijeong, 영의정), Consilierul de Stânga (Jwauijeong, 좌의정) și Consilierul de Dreapta (Uuijeong, 우의정) – aceștia aveau cele mai înalte ranguri din guvern (seniori de prim rang) și erau asistați de Ministrul de Stânga (Jwachanseong, 좌찬성) și de Ministrul de Dreapta (Uichangseong, 우찬성), ambii având rangul de junior de gradul întâi. Puterea Consiliului de Stat era invers proporțională cu puterea regelui, uneori chiar controlând direct cele Șase Ministere – organismulul executiv al guvernului Joseonului, dar în principal avea un rol consultativ, mai ales sub domniile unor regi puternici. Consilierii de stat mai puteau ocupa și alte poziții, cum ar fi cele pentru educarea prințului moștenitor.

  • Cele Șase Ministere

            Cele Șase Ministere (Yukjo, 육조) reprezentau organismul executiv al guvernului dinastiei Joseon. Au fost fondate în 1298, sistemul de miniștri din Joseon fiind similar în linii mari cu cel din dinastia Goryeo. Totuși, în timpul dinastiei Joseon, miniștrii erau mult mai puternici, crescând în importanță odată cu decadența dinastiei.

            Fiecare ministru (Panseo, 판서) deținea rangul de senior de gradul doi (cel de-al treilea rang ca importanță) și era asistat de adjuncți (de ministru) (Champan, 참판) cu rangul de juniori de gradul doi (al patrulea rang ca importanță) și de secretari (Chamui, 참의) cu rangul de seniori de gradul întâi, toate aceste trei tipuri de funcții purtând denumirea de Dangsanggwan (당상관, 堂上官). Fiecare ministru mai era însoțit de trei Jeongrang (정랑, seniori de gradul cinci), de trei Jwarang (좌랑, seniori de gradul șase) și alți nouă oficiali cu ranguri începând de la senior de gradul șase în sus.

            Yukjo era alcătuit din:

-(Ijo, 이조) – Ministerul personalului, se ocupa în principal de numirea oficialilor la curte

-(Hojo, 호조) – Ministerul Taxelor și Impozitelor, se ocupa cu taxele, finanțele, recensământul, agricultura și politicile funciare

-(Yejo, 예조) – Ministerul Riturilor, se ocupa de rituri, cultură, diplomație și de gwageo

(Byeongjo, 병조) – Ministerul Apărării, se ocupa de chestiunile militare

-(Hyeongjo, 형조) – Ministerul Justiției, se ocupa cu administrarea sclavilor și aplicarea legilor și a pedepselor

-(Gongjo, 공조) – Ministerul  Muncii, se ocupa cu industia, lucrările publice, exploatarea resurselor etc.

 

Sursa: wikipedia.org

Traducere: 강현재

Vezi și:

Structura politică a dinastiei Joseon (partea a II-a) – Cele Trei Oficii

Structura politică a dinastiei Joseon (partea a III-a) – Alte birouri guvernamentale și autoritățile locale

Structura politică a dinastiei Joseon (partea a IV-a) – Facțiunile politice

Tabel cronologic al istoriei coreenilor

Votare: 
0
No votes yet