Tigrul coreean

Tigrul coreean sau siberian

Tigrul Siberian (Panthera tigris altaica) este o specie rară de tigru cunoscut şi sub numele de tigrul amur, tigrul coreean, tigrul nord chinezesc sau tigrul manciurian. Cu toate că în trecut popula Asia centrală şi vestică şi estul Rusiei, acum are un teritoriu de răspândire limitat: regiunea Amur-Ussuri în estul Siberiei unde acum este protejat. Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru şi cea mai mare felină în viaţa. Studiul genetic din 2009 a arătat că Tigrul Siberian este aproape identic cu Tigru Caspian, acum o populaţie dispărută din vest, despre care se credea că sunt o subspecie distinctă.

 Femelele nasc 2-4 pui, după o perioadă de gestaţie de 104 zile. Tigrii sunt vânători solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc să îşi ia în stăpânire un teritoriu propriu. Masculii se îndepărtează de locul unde s-au născut, însă femelele rămân adesea aproape de teritoriul mamei. Se hrănesc cu căprioare, porci sălbatici şi bivoli. Tigrul este o specie în pericol de dispariţie în special Tigrul Siberian şi tigrul chinezesc care sunt specii extrem de periclitate. Uşor de recunoscut după blana lor vărgată, cei mai mulţi tigri trăiesc în păduri sau în zone cu multă iarbă. Sunt înotători puternici şi adesea se scaldă în lacuri sau râuri. Până în ultimele decenii au existat opt subspecii distincte de tigru. La ora actuală au mai rămas însă numai cinci, dintre care tigrul de China se confruntă cu pericolul iminent al dispariţiei. Blana Tigrului Siberian este moderată în ceea ce priveste grosimea, aspră şi rară în comparaţie cu cea a altor feline care trăiesc în Fosta Uniune Sovietică.

În comparaţie cu populaţiile vestice acum distruse, blana de iarnă şi cea de vară a Tigrului Siberian sunt de un contrast puternic faţa de alte subspecii. În general, blana populaţiilor vestice este mai deschisă la culoare şi mai uniformă decât cea a populaţiilor estice. Blana de vară este aspră, în timp ce blana de iarnă este mai densa, mai lungă, mai moale şi mai mătăsoasă. Blana de iarnă pare adesea destul de neîngrijită pe trunchi şi este semnificativ mai lungă pe cap, aproape acoperind urechile. Mustăţile şi blana de pe occiput şi partea superioară a gâtului sunt, de asemenea, foarte lungi. Blana de iarnă a tigrului are o culoare mai puţin luminoasă şi are o nuanţă de ruginiu comparativ cu blana de vară. Datorită lungimii blănii de iarnă, dungile apar mai largi, cu un contur mai puţin definit. Blana de vară are pe spate o lungime de 15-17 mm,30-50 mm în partea de sus a gâtului, 25-35 mm pe abdomen, 14-16 mm pe coadă. Blana de iarnă are pe spate 40-50 mm, 70-110 mm în partea de sus a gâtului, 70-95 mm pe gât, 60-100 mm pe piept şi 65-105 mm pe abdomen. Mustăţile au 90-115 mm.
 

sursa: love-korea

editare: Kang Hyeon-jae

Română
Votare: 
0
No votes yet