위만조선 Wiman Joseon

            Wiman Joseon (194-108 î.e.n.)  este un regat antic din istoria Coreei. S-a format după ce Wiman a urzupat tronul regelui Jun al Gojoseonului și s-a prăbușit odată cu moartea regelui Ugeo, nepotul lui Wiman.

            Fondarea Wiman Joseonului

            După fondarea dinastiei Han în China, în 206 î.e.n., multă populație din fostul stat Yan s-a refugiat în Gojoseon, ca rezultat al multelor revolte politice. Wiman, un general al regelui Yanului- Lu Guan- împreună cu 1000 de oameni credincioși lui, s-au refugiat, de asemenea, în nord-vestul Gojoseonului.

            Ajuns în Gojoseon, acesta i-a cerut regelui Jun să îl accepte drept comandant, iar regele a acceptat, dându-i în grijă peste 30 mile de hotar, în vest (care corespunde în prezent părții vestice a actualului Liaoning) . La un moment dat, Wiman îi trimite o misivă regelui Jun în care îi spune că sunt atacați din toate părțile, cerându-i, prin urmare, permisiunea de a se întoarce la palat și de a apăra capitala. În drum spre capitala regatului, acesta strânge o mică armată formată din alți refugiați  și conduce o revoltă împotriva regelui Jun, care se încheie victorioasă, distrugând Gojoseonul și  alugându-l pe rege în Jin. Aici, regele Jun construiește un nou regat care, mai târziu, va deveni marea confederație Majoseon/Mahan.

            În 194 (î.e.n.), Wiman denumeșe regatul Wiman Joseon și se decide să-și plaseze capitala în Wanggeom-seong (왕검성, 王險城).  Conform Consemnărilor Marilor Istorici, se crede că Wanggeom-seong se afla pe teritoriul actualului oraș Pyongyang, însă locația exactă rămâne încă nedefinită din cauza lipsei dovezilor arheologice precise. Cum imperiul Han nu era pe deplin stabil, fiind preocupat de politica internă și de amenințările continue din partea Xiungnu, Wiman a împiedicat toate primejdiile ce puteau veni din partea Chinei printr-un tratat cu guvernatorul Liaoningului în jurul anului 191 î.e.n. Nemaiavând pentru ce să se mai îngrijoreze, Wiman și-a extins teritoriu, Wiman Joseonul devenind astfel mai puternic, mai ales din punct de vedere economic, controlând comerțul dintre imperiul Han al Chinei și popoarele aflate în Manciuria și în Peninsula Coreeană. De asemenea, acum (Wiman) Joseonul avea și o tehnologie avansată a fierului, asemănătoare cu cea a vecinilor vestici, ceea ce a dus la o perioadă de progres rapid.

            Prăbușirea regatului Wiman Joseon

            Fiind conștientă de prețul cuceririlor ale Wiman Joseonului, China a văzut acest comportament expansionist ca un mare pericol. Joseon devenise casă pentru sute de refugiați din China, mai ales din valea râului Liaodong, relațiile dintre regele Ugeo, nepotul lui Wiman, și curtea din Changan (capitala imperiului Han) răcindu-se. Miniștrii  imperiului  Han, temându-se că Joseon s-ar putea alia cu inamicii imperiului în orice moment, au exercitat o presiune tot mai mare asupra regelui Wudi să trimită trupe ”pacifiste” în Peninsula Coreeană pentru a îndepărta pericolul din est.

            Însă relațiile de prietenie și așa încordate dintre China și Joseon s-au destrămat și nu din cauza unei alianțe cu dușmanii imperiului (în special Xiungnu), ci din cauza unui conflict comercial. Statul Jin, izolat în sudul Peninsulei Coreene, avea o dorință puternică de a beneficia de noua tehnologie a fierului a imperiului Han. Însă regele Ugeo vedea partea sudică a peninsulei ca făcând parte din teritoriul său, așa că a blocat toate legăturile directe dintre China și celelalte state din Peninsula Coreeană. Cum Joseonul rămăsese singurul regat coreean care mai avea legături cu imperiul Han, acesta a devenit centrul economic al Peninsulei Coreene.  Din cauză că regele Jun, care acum conducea un stat din partea sudică a peninsulei tăiase toate legăturile cu fostul său regat, încercase să ocolească Wiman Joseonul  și să stabilească legături directe cu imperiul, regele Ugeo a împiedicat toți solii din Jin să ajungă în China.

            Interferența Wiman Joseonului între Jin și imperiu a devenit o sursă de conflict real între Joseon și Han. În ciuda repetatelor încercări ale regelui Wu de a negocia un tratat cu regele Ugeo, starea de conflict nu s-a diminuat semnificativ. Împăratul a vrut chiar să divizeze Peninsula Coreeană, exploatând diferențele culturale dintre aristrocrația conducătoare și oamenii din Joseon și din statele sudice. În primăvara anului 109 î.e.n., curtea imperiului Han a trimis un sol cunoscut sub numele de She He pentru a-l informa pe Ugeo de nemulțumirile imperiului. În timpul întoarcerii lui She He în China, acesta și-a ucis escorta militară (dată de regele Ugeo), iar mai târziu a pretins că a ucis chiar și un general din armata Joseonului. Curtea imperială din Han l-a  recompensat pentru acestea, numindu-l comandant al sectorului estic din Liaodong. Totuși, curtea din Wanggeom-seong nu a putut uita de cele întâmplate, trimițând mai târziu în vara anului 109 (î.e.n.) un grup de războinici care să răzbune Joseonul. Aceștia l-au prin pe She He și l-au ucis în mod brutal.

            Conflictele de la graniță au crescut în decursul anului. Folosind moartea lui She He ca pretext pentru acțiunile sale, împăratul Wu a trimis două armate mari împotriva regatului lui Ugeo în toamna anului 109 (î.e.n.). Prima expediție, condusă de Yang Pu, a ajuns pe teritoriul vestic al coreenilor, trecând prin golful Bo Hai. Generalul Xun Zhi a condus cea de a doua armată în Wiman Joseon, plecând din regiunea Liaodong. Măiestria poporului Joseon în ceea ce privește prelucrarea metalului era asemănătoare cu cea a ferarilor din imperiul Han, astfel că și armata lui Ugeo era bine echipată cu arme. Trupele din Joseon au ieșit victorioase împotriva armatei conduse de Xun Zhi în trecătorile montante din nordul Coreei, iar armata lui Yang Pu s-a împotmolit în mlaștinile din sudul Wanggeom-seong-ului.

             Rezistența opusă de armata Joseonului și inabilitatea celor doi generali chinezi de a coopera între ei a dus la creșterea ostilităților între imperiu și coreeni. În timp ce cele două armate ale Hanului s-au retras pentru a se regrupa și a-și îngriji răniții, împăratul Wu a trimis un alt sol în Wanggeom-seong în încercarea de a-l intimida pe regele Ugeo. De această dată regele Wiman Joseonului părea că vrea să cadă la un acord, trimițându-și fiul la curtea din Han pentru a  semna un tratat de pace. Problemele au început însă când trimișii împreună cu prințul moștenitor au ajuns la malul râului Yalu. Tânărul prinț a refuzat să treacă în teritoriul chinez fără gărzile sale. Înfuriat de către acest refuz, solul chinez Wei Shan i-a respins cererea prințului de a trece granița cu gărzile sale, iar când împăratul a auzit de acest lucru a ordonat execuția lui Wei Shan.

            În timp ce războinicii Joseonului au reușit cu succes să apere granița din nord (împotriva chinezilor), disensiunile interne și haosul s-au intensificat la curtea din Wanggeom-seong. În timpul acestei perioade tulburătoare, un val de refugiați au părăsit Joseonul, unii din cauză că nu mai puteau accepta legile nordice, în timp ce alții din motive pur politice. Yok-kye, unul dintre marii miniștri ai regelui Ugeo, care a insistat asupra abandonării politicilor care eventual a condus la relațiile tensionate dintre imperiu și Joseon, a fugit în statul sudic Jin cu peste 2000 de familii când și-a dat seama că regele nu-și va schimba gândurile cu privire la imperiu. Printre refugiați se aflau și fierari iscusiți, fermieri dibaci și oameni calificați în arta chinezească de a guverna. Nu numai că erau bineveniți în regatul sudic Jin, însă cunoștințele lor au jucat un rolul important în viitoare evoluție a sudului Peninsulei Coreene.

            Comunitățile din partea sudică a Peninsulei Coreene s-au adunat în jurul unor noi centre de putere, creându-se astfel trei noi regate cunoscute sub denumirea colectivă de Samhan. În Tungchia și în regiunea bazinului râului Yalu, populația Yemaek și-a consolidat puterea sub conducerea lordului Namnyo, care, conform relatărilor, a domnit asupra 280 000 de oameni.

            Furios pentru faptul că armatele sale nu puteau cuceri Joseonul, împăratul Wu a ordonat investigarea situației militare. Ancheta s-a finalizat cu arestarea și decapitarea generalului Yang Pu, armata acestuia trecând sub comanda lui Xun Zhi.  Generalul Xun Zhi a primit noi ordine să asalteze Joseonul dintr-o dată. În vara anului 108 (î.e.n.), armata imperiului Han a invadat Joseonul. Conflictele interne din Wanggeom-seong au dus la disensiuni deschise în rândurile clasei conducătoare și la intensificarea activităților de pace din curtea regală a Joseonului. Însă, văzând că totul e pierdut, oamenii și-au pierdut dorința de a mai lupta. Armata Joseonului a mai ținut piept pentru puțin timp armatei imperiului Han, însă numeroasele conflicte au condus în mod treptat la slăbirea puterii acesteia, generalul Xun cucerind Wanggeom-seong în doar câteva zile.

            Soldații imperiului au cucerit și alte câteva insule învecinate din sudul Coreei și sudul Manciuriei, întâmpinând doar o rezistență ”de formă”. Într-o disperată mișcare de a încheia vărsările de sânge, un grup secret de miniști ai curții din Joseon, dintre care o parte erau chinezi, l-au asasinat în mod brutal pe regele Ugeo și au cedat regatul imperiului Han. Curtea chineză i-a răsplătit, lăsându-i să aibă în continuare statuturi sociale mari. Însă alții nu au fost atât de norocoși. Mulți au părăsit țara, unii navigând chiar până în Japonia. Regatul ce fusese odată plin de ambiție a făcut ceea ce nu au putut chinezii timp de un an: s-a distrus singur. Astfel, un alt regat din istoria Coreei s-a prăbușit.

            Imperiul Han a stabilit pe teritoriul cucerit Patru Comanderii, teritoriu ce corespunde peninsulei Liaodong de astăzi și nord-vestul Peninsulei Coreene. De asemenea, și alte națiuni s-au format în locul unde fusese Wiman Joseonul, printre care una dintre cele mai cunoscute este națiunea Nangnag/ Nakrang.

Sursa: wikipedia.org, thekoreanway.wordpress.com, andong.over-blog.com

Traducere: 강현재

          

Română

Categorie:

Votare: 
0
No votes yet