Zidul orașului Seoul (partea a II-a)

Zidul astăzi

            Astăzi, doar 10,5 km din zidul original de 18,2 km se află încă în picioare. Cea mai lungă secțiune nedărâmată din zid se întinde de-a lungul Muntelui Bugaksan, la nord, cu doar o singură secvență mică lipsă înainte de a se continua de-a lungul Muntelui Inwangsan, la vest. Există secțiuni mai mici de-a lungul Muntelui Naksan, la est, întinzându-se între porțile Hyehwamun și Heunginjimun (cunoscută ca Dongdaemun sau „Marea Poartă de Est”) și de-a lungul munților Namsan, la sud. Porbabil că cel mai popular traseu este cel dintre munții Inwangsan și Bugaksan, deoarece acese secvențe au fost interzise publicului pentru mult timp.

           Domnul Gu, un rezident de ceva timp al orașului Seoul, a fost extrem de încântat la gândul de a vizita zidul cu cei doi frați mai mari ai săi. „Inima mea tresaltă la gândul unei excursii așa de captivante”, a menționat acesta. „Am trăit în Seoul pentru 40 sau 50 ani și am văzut doar Sky Drive și Pavilionul Palgakjeong de pe Muntele Bugaksan”. Domnișoara Jo, care lucrează în centrul Seoulului, se plimbă de-a lungul zidului cam de două ori pe lună: „Chiar îmi place cum se vede întregul Seoul dintr-o singură privire de sus, iar de-a lungul zidului există numeroase locuri unde au fost construite platforme de observații pentru a le permite oamenilor să se bucure de peisaj”. Doamna Lee, colega ei, o aprobă. „Dacă vrem să experimentăm istoria orașului Seoul, putem sa vizităm oricând palatele”, afirmă ea. „Dar plimbându-ne de-a lungul zidului ne oferă o idee despre cum a fost Seoul în trecut și ne arată cum a fost întemeiat pe principiile pungsu [feng shui]. Oferă o nouă perspectivă asupra Seoulului.”

            Cum cea mai mare parte din zid se întinde pe culmile și crestele montane, iubitorii de plimbări sunt supuși la un „antrenament” riguros în timpul urcării pe lângă vederile frumoase, panoramice ale orașului. Întreptându-se spre est de la Changuimun, zidul urcă abrupt Muntele Bugaksan, vizitatorii fiind nevoiți să urmeze o „scară” întortocheată. Totuși, odată ajunși în vârf, aerul proaspăt și priveliștile minunate ale capitalei sud-coreene cuibărite între munți îndepărtează orice urmă de oboseală.

            Odată ce drumeții pot să-și ia ochii de pe priveliștea exorbitantă a orașului de la baza munților, zidul în sine oferă o călătorie în istorie. Cele trei stiluri diferite de arhitectură se observă ușor, de la zidul original al regelui Taejo și renovările lui Sejong până la reconstruirea efectuată de Sukjong câteva secole mai târziu. Zidul original este alcătuit din pietre mici și neregulate, potrivite împreună pentru a forma fortificații care arată și se simt unitare. Când regele Sejong a reconstruit și renovat zidul, au fost folosite pietre mai mari și dreptunghiulare, cu pietre mai mici înserate între ele pentru a astupa lacunele. Acest zid încă se simte unitar, însă liniile sunt mult mai uniforme. Construcțiile din secolul al XVIII-lea sunt cele mai distincte dintre cele trei, deoarece blocuri de granit  tăiate în mărimi și forme uniforme au fost folosite pentru a construi un zid ferm și impunător. Există numeroase zone, cum ar fi secțiuni învecinate porții nordice Sukjeongmun, unde toate cele trei stiluri de construcție pot fi văzute una lângă alta.

            Vizitatorii pot observa că anumite blocuri din zid sunt gravate cu caractere. Unele dintre acestea reprezintă datele construirii sau numele celor care l-au construit. De asemenea, cum muncitori din toate colțurile Coreei fuseseră mobilizați, unele pietre marchează secțiunile construite de muncitori din anumite părți ale țării. În cele din urmă, întregul zid a fost divizat în 97 secțiuni de aproximativ 180 m fiecare. Totuși, numerotarea acestor secțiuni nu este făcută cu ajutorul numerelor, ci cu ajutorul caracterelor din cartea „O mie de caractere”, una dintre cărțile de bază în învățarea scrierii chineze. Prima secțiune, aflată pe Muntele Bugaksan, este etichetată cu primul caracter din „abecedar”, și anume, caracterul pentru „ceruri”. Secțiunile continuă în ordine spre est, sau în sensul acelor ceasornicului, zidul terminându-se astfel tot pe Muntele Bugaksan cu cel de-al 97 caracter, caracterul pentru „a compătimi”.

            De asemenea, zidul prezintă și în sinea lui niște caracteristici. Cea mai vizibilă și iconică o reprezintă crenelurile din partea superioară a zidului. Acestea prezintă goluri înguste și „dinți” mari, aceștia din urmă fiind punctați de alte trei goluri. Cele două lacune din afară sunt tăiate direct prin perete, pe când lacuna centrală este înclinată abrupt spre partea de jos, permițându-le apărătorilor să ochească atât atacatorii aflați aproape, cât și pe cei de la mare depărtare.  De asemenea, zidul este caracterizat și de bastioane mici și pătrate sau mari și curbate localizate de-a lungul său, aceste structuri oferindu-le apărătorilor un câmp mai mare de tragere și permițându-le  să acopere pereții pe fiecare parte. Totuși, cea mai impozantă structură a zidului o reprezintă numeroasele porți. Dintre cele patru porți principale, poarta estică, Heunginjimun, și poarta sudică, Sungnyemun, se situează acum în centrul străzilor aglomerate ale orașului; Sungnyemun se află încă sub reconstrucție după ce un incediu a distrus-o aproape în întregime în 2008. Poarta vestică, Donuimun, a fost dărâmată de japonezi în timpul perioadei coloniale, însă lucrările sale au fost programate pentru a fi terminate în 2013. Numai poarta nordică, Sukjeongmun, încă se află în starea sa originală.

Excursiile- noua modă

            Zidul orașului Seoul reprezintă o moștenire culturală ce oferă o vagă idee despre istoria capitalei, însă reprezintă și o parte vie a orașului de astăzi. Înconjurând ceea ce azi reprezintă centrul Seoulului, se poate ajunge la zid din diferite direcții, oferind iubitorilor de plimbări libertatea de a alege între mici hoinăreli sau plimbări lungi ce presupun urcarea și cobărârea culmilor montane. În zilele noastre, adeseori oamenii par a fi în mare grabă în a ajunge unde își doresc încât nu se mai opresc să privească în jur, însă există și mulți oameni  fac efortul să încetinească și să petreacă mai mult timp gândindu-se la călătorie în sine decât la destinație.

            Printre cei care caută să se bucure de călătoria lor, excursiile au devenit chiar populare. De fapt, o nouă instituție educațională numită Școala Coreeană de Excursii a fost fondată cu sprijin deplin din partea guvernului cu scopul de a introduce coreenilor această nouă metodă de petrecere a timpului liber. Conform website-ului școlii [www.kts2009.com], „în timp ce scopul alpinismului este de a depăși pericolul și adversitățile și de a atinge un simț al împlinirii prin aventură și provocări, excursiile caută să elimine pe cât posibil pericolul, permițând excursioniștilor să se bucure de scenarii și să devină parte din natură într-un mediu sigur și relaxant.”

            Există numeroase trasee lungi pentru excursioniști de-a lungul peninsulei. Muntele Jirisan prezintă cea mai mare înălțime din Peninsula Coreeană continentală, și anume, 1 916 m, vârfurile sale învăluite în ceață deținând un loc aparte în imaginația coreenilor. În ultimii ani, un traseu ce înconjoară muntele, cunoscut ca Traseul Dulle, a fost restaurat pentru excursioniști. Acest traseu se întinde pe aproximativ 300 km și trece prin terenurile încă neatinse de mâna omului, care au rămas în forma lor naturală. Traseul se împarte în secțiuni mai mici pentru a permite și excursii mai mici, de o singură zi.

            Pe Insula Jejudo, situată în sud-vestul peninsulei, traseul Olle ce se întinde de-a lungul țărmului, înconjoară cel mai mare munte din Coreea de Sud, Muntele Hallasan (1 950 m).  În prezent, există 15 trasee diferite de-a lungul acestei rute, cuprinzând aproximativ 250 km de țărm din partea sudică, de la capătul vestic până la capătul estic al insulei, iar pe viitor există s-a propus crearea unor noi trasee. În apropiere de Seoul, lucrările sunt în desfășurare pentru crearea unui traseu ce se va întinde de-a lungul Muntelui Bukhansan. În Martie 2010, Traseul Sulle de 64 km, prima secțiune a unui traseu mai lung, a fost deschis publicului, iar întregul traseu va fi terminat până în 2013. În conculzie, se pare că excursiile par să ocupe un loc deosebit în cultura coreeană ca un stil de viață care satisface atât corpul cât și sufletul .

Partea I

Sursa: revista Koreana, Vol. 24, Nr. 2 din vara anului 2010, p. 85,86

Traducere: 강현재

 

Română
Votare: 
0
No votes yet