6 lucruri pe care probabil nu le cunoști despre istoria coreeană

            În ultima vreme, Coreea și-a făcut destul de des apariția în presă. Fie că vorbim de Nord care amenință să transforme lumea într-un ocean de foc, fie că vorbim de Sud a cărei cultură de răspândește mai ceva ca o febră, interesul pentru Coreea a crescut foarte mult. Peninsula în sine are o istorie lungă și colorată care poate fi simțită și astăzi. Iată câteva exemple:

1. Coreea a mai fost divizată înainte

            Nord, Sud.  Majoritatea oamenilor au auzit de Războiul Coreean, iar cum niciuna dintre cele două state nu a semnat cu adevărat un tratat de pace, acesta continuă și astăzi. Totuși, pe când Coreea de Sud este una dintre cele mai dezvoltate țări din lume, Coreea de Nord este una dintre cele mai izolate. Unificarea este visul oficial al celor două, ambele considerându-se o singură țară divizată de circumstanțe și de forțe externe.

           O situație asemănătoare putem observa și dacă răscolim trecutul.  După începutul erei noastre, peste Peninsula Coreeană au început să domine trei regate: Goguryeo, Baekje și Silla. Deși erau îndeajuns de puternice, niciuna nu reușise să le cucerească pe celelalte două până în secolul al VII-lea, când Silla s-a aliat cu dinastia Tang a Chinei și a realizat unificarea peninsulei. Totuși, deși perioada ce a urmat s-a numit perioada Sillei Unificată, peninsula era doar teoretic unită, practic ea fiind divizată așa cum e divizată Peninsula Coreeană astăzi. Abia în secolul al X-lea s-a realizat o unire adevărată prin întemeierea pe rămășițele Sillei Unificate a regatului Goryeo, acesta fiind imaginea care le vine în minte coreenilor când vorbesc de unificare.

2. Soju și Kimchi au origini străine

            Dacă oprești pe oricine pe stradă în Seoul și vei întreba care este cea mai populară mâncare și cea mai cunoscută băutură în Coreea, vei obține un răspuns relativ unanim: kimchi și soju. Această varză murată și băutura alcoolică pot fi găsite în aproape orice casă și restaurant din Coreea. Nimic nu e mai reprezentativ pentru Coreea decât kimchi și soju. Dar cum au ajuns kimchi și soju în această țară e o adevărată aventură internațională.

            În timp ce legumele murate, inclusiv varza, datează încă de pe vremea celor Trei Regate coreene menționate anterior, acestea aveau un ingredient esențial lipsă care face kimchiul de astăzi atât de lăudat: ardeii iuți. Deși sunt un ingredient „vital” în multe preparate coreene, ardeii iuți au fost introduși în Coreea abia în secolul al XVI-lea, în timpul dinastiei Joseon. Există câteva teorii despre cum au fost aduși ardeii iuți în Coreea, dar cea mai comună variantă afirmă că cei care i-au introdus coreenilor sunt japonezii, prin intermediul invaziilor de la sfârșitul secolului mai sus menționat. Japonezii, la rândul lor, au primit ardeii iuți de la comercianții portughezi care, la rândul lor,  au făcut rost de ei prin intermediul călătoriilor lui Christoper Columb în America. Există și alte teorii, însă toate duc la ideea că ardeii iuți au trecut printr-o călătorie intercontinentală lungă până să ajungă pe meleagurile coreene.

            Soju are o istorie mai puțin încurcată, dar doar cu puțin.Această băutură alcoolică datează din secolul al XIII-lea, când Genghis Khan și armata sa pavau drumul vastului Imperiu Mongol care avea să devină un punct central de schimburi comerciale și culturale (vezi punctul #6). Deși regatul Goryeo nu fusese niciodată cucerit de mongoli, acesta avea o atitudine servilă în fața Imperiului, stabilindu-se astfel o rețea comercială. Unul dintre lucrurile introduse în Coreea de la mongoli sunt tehnicile de distilare și băuturile alcoolice, care ulterior au dus la crearea soju. Cel mai probabil conducătorii mongoli au preluat aceste tehnici din Orientul Mijlociu.

            Ne numim vremea drept era globalizării și credem că schimburile culturale și comerțul sunt lucruri specifice secolului al XXI-lea. Însă comerțul internațional nu e nimic nou sub soare și dacă e să privim originile oricărui produs cultural, vom descoperi care în spate o istorie bogată. Soju și kimchi reprezintă doar una dintre multele ilustrații care demonstrează acest lucru.

3. În dinastia Joseon, refuzul venerării strămoșilor era „răsplătit” cu moartea

            Jaesa, sau venerarea strămoșilor, este un obicei important din viața oricărei familii coreene. O dată pe an familia se adună, se construiește un mic altar și se prepară multe bucate în onarea rudelor moarte. Acest lucru reprezintă o cale simbolică de stabilire a unei legături între strămoși și urmași, vii și morți, menținându-se o linie de descendenți puternică și creându-se, de asemenea, relații cu restul societății. Acest respect arătat strămoșilor a jucat un rol important în istoria Asiei, și, bineînțeles, în istoria Coreei, îndeosebi  în perioada cunoscută drept Dinastia Joseon (ultima dinastie a Coreei care s-a prăbușit la începutul secolului al XX-lea), cea mai confucianistă dintre dinastiile coreene, unde buna funcționare a societății depindea de aceste legături armonioase dintre cultură și societate.

            Însă ce se întâmplă când o civilizație ce are la baza bunei funcționări a societății venerarea strămoșilor întâmpină o religie ce interzice venerarea oricărui lucru cu excepția lui Dumnezeu? Școlarii coreeni au învățat prima oară despre catolicism când i-au întâlnit pe misionarii iezuiți în China în secolul al XVIII-lea. Această nouă religie i-a fascinat pe mulți dintre filosofii coreeni, care au preluat ideile fără a se converti la creștinism.  Însă exista și o mână de oameni care s-au convertit, fiind mai apoi priviți de ceilalți dregători de la curtea regală din Joseon cu suspiciune. Adevărata problemă a început când papa de atunci, Clement al VIII, a dat un decret prin care se interzicea venerarea strămoșilor. Pentru confucianiștii din curtea regală, acest lucru era inacceptabil, un atac zdrobitor la adresa structurii societății coreene.

           În 1794, Yun Ji-chung, botezat Paul Yun, a fost executat pentru că a refuzat să ridice un altar pentru mama sa. Din păcate, nu a fost singurul, Biserica Catolică recunoscând alți 123 martiri alături de Paul care au murit în acea perioadă. Creștinismul a devenit ulterior integrat în societatea coreeană, dar abia după o serie de persecuții și conflicte masive care au condus chiar și la un război cu China. Însă această problemă a venerării strămoșilor există încă în mintea multor oameni. Dacă să participe sau nu la Jaesa este o întrebare care încă le dă bătăi de cap multor coreeni creștini de astăzi.

4. Febra examenelor nu e ceva nou sub soare

            Dacă te aflii în Coreea în cea de a doua joi din noiembrie,  vei observa că atomsfera nu e aceeași ca în restul zilelor de toamnă. Aglomerația de dimineață începe mai târziu, și fiecare se poartă în mod discret. Dacă ești atent, vei observa că nu circulă niciun avion pe cer. De asemenea, vei găsi numeroase femei de vârstă mijlocie rugându-se în biserici și temple, ținând în mâini talismane aducătoare de noroc și toată atenția va fi îndreptată către școli, unde elevii mai mici vor ține bannere și îi vor încuraja pe colegii lor din anii terminali. De ce? Pentru că în această zi se ține suneung, testul care determină la ce universitate vor putea intra studenții, un fel de examen asemănător cu bacalaureatul de la noi. Mulți dintre cei familiari cu Coreea știu și câte ore petrec studenții pentru a lua acest examen. Anul terminal din ciclul liceal este cunoscut ca „anul febrei examenului” sau, în termeni colocviali, „anul iadului”. Totuși, această stare de „febră a examenului” nu este ceva întâlnit doar în zilele noastre.

            Un tată și-a trimis fiul de 12 ani în China cu advertismentul că îl va dezmoșteni dacă nu trece examenul de admitere în 10 ani.  După ce depune numeroase eforturi să învețe, să stea treaz noapte și să memoreze până în zori, ulterior trece examenul. Mulți studenți din zilele noaste vor reacționa cu un oftat înțelegător când vor auzi povestea asta. Băiatul din poveste este Choi Chi-won, unul dintre cei mai renumiți cronicari și poeți din istoria Coreei, care a trăit în secolul al IX-lea. Coreenii - la fel ca mulți alți asiatici – au exagerat de secole cu febra examenele, asta pentru că, de secole, examenele erau cea mai bună metodă pentru o persoană și familia sa să se ridice în societate.

            Sistemul de examinare a fost importat în Coreea din China. Acest test era, din punct de vedere teoretic, meritocratic. Celor care îl luau li se dădeau poziții în curtea regală, poziții proporționale cu rezultatul obținut.  Cum examenul era extrem de greu, o persoană avea nevoie de ani de pregătire și de tutori, care trebuiau plătiți, și să nu mai vorbim că la muncam de pe câmp lipsea o pereche de mâini. Așadar, familia își punea toată speranța în fiul lor. Nu există nicio îndoială că cei care se pregăteau pentru examen simțeau o presiune enormă. Deși în zilele de azi majoritatea coreenilor nu mai sunt fermieri, drama presiunii și a sacrificiului este încă trăită în multe familii, unde banii sunt puși deoparte pentru asigurarea că fiii ori fiicele lor vor avea parte de cea mai bună educație pentru a trece examenul și, ulterior, vor fi admiși într-o universitate prestigioasă și vor reuși să urce pe scara socială.

5.  Coreea a avut una dintre primele femei monarh din Asia de Est

            În secolul al VII-lea, regele din Silla, aflându-se în situația de a numi un moștenitor și neavând niciun băiat, este nevoit să-și numească fiica drept următorul descendent la tron. Este vorba de regina Seondeok, prima dintre cele trei femei monarh care au domnit în Silla. Deși existau obiecții din partea vecinilor conservatoriști și a aristocraților oportuniști, în general, legitimitatea noului monarh nu era pusă sub semnul întrebării. De fapt, domnia ei este considerată un fel de „epocă de aur” pentru artă, stiință și cultură. De asemenea, regina Seondeok a fost una dintre figurile cheie în unificarea celor Trei Regate, o mișcare esențială în istoria Coreei. Femeile  aveau o poziție destul de înaltă în societatea sillană, abia mai târziu separarea puternică dintre femei și bărbați fiind aplicată. Istoricii generațiilor viitoare, care găseau că ideea unei femei drept conducătoare este una destul de scandaloasă, erau stânjeniți să recunoască ceea ce au făcut regina Seondeok și succesoarea ei, regina Jindeok. Din fericire, astăzi, regina Seondeok este amintită cu mândrie ca fiind unul dintre cei mai măreți conducători din istoria Coreei, viața ei fiind subiectul unei drame extrem de populare din 2009.

6. Valul coreean, circa 1300

            Cultura coreeană s-a răspândit cu o rapiditate uimitoare odată ce k-dramele și k-popul au devenit faimoase. Acest fenomen poartă numele de Hallyu sau „valul coreean” și se pare că a început să prindă contur la începutul acestui secol. Însă, înainte de Hallyu a existat „Goryeo Yang”. Așa cum am menționat anterior, mongolii cuceriseră o mare bucată din Asia sub conducerea lui Genghis Khan. După moartea lui, Imperiul (Mongol)  a fost împărțit descendenților săi. Unul dintre nepoții lui Genghis Khan a devenit împăratul Chinei, punând astfel bazele dinastiei Yuan. Coreea a fost mai mult sau mai puțin o adeptă a acestei țări și a trebuit să plătească tribut dinastiei sub mai multe forme. Totuși, cultura din Goryeo a avut un efect puternic asupra Yuan, tot ce era coreean devenind o modă. Dacă ai fi vizitat China la acea vreme, probabil că ai fi văzut mulți oameni copiind stilul hainelor coreene, iar în casele lor numeroase opere de artă din Goryeo și, de asemenea, în piețe puteai găsi numeroase găluște coreene cam oriunde. Aproape orice aspect din Goryeo era un trend în acele vremuri.

            Totuși, pentru a nu mușamaliza legăturile dintre cele două, este demn de menționat faptul ca orice aspect din Goryeo se referă și la ideea că era foarte râvnit și la modă să ai propia concubină coreeană. Așa că, pentru a satisface cerinețele tributare ale Yuan, multe femei din Goryeo erau forțate să-și părăsească familiile la o vârstă fragedă. Însă multe dintre aceste femei au sfârșit prin a deține poziții influențabile, una dintre ele chiar devenind împărăteasa Chinei.

Sursa: figuresofkorea.wordpress.com

Traducere: 강현재

Română
Votare: 
0
No votes yet